GLANȚ s. n. (Industria pielăriei) Lustrul feței pieilor lustruite; lustru. ♦ (Învechit) Piele de lac. Petruță, cu mîinile la spate, în ciuboțelele lui cu vîrf de glanț și cu potcoave de alamă privea grav hîrtia. C. PETRESCU, R. DR. 73. În locul nădragilor acelor roși, să pui un pantalon elegant, botine de glanț. NEGRUZZI, S. III 58.