glajă sf [At: (a. 1804) IORGA, S. D. XII, 156 / V: ~age^[1], ~je / Pl: ~je / E: ger Glas] (Trs; Mol) 1 Geam. 2 Vas de sticlă Cf șip, butelie, garafă, flacon. 3 Sticlă de lampă. corectat(ă)

GLAJĂ, glăji, s. f. (Transilv., Mold.) Sticlă, butelie. Dă glaja de pe poliță... și toarnă rachiu. SADOVEANU, V. F. 155. Poți vedea Palatele de glajă pe-un munte de mărgea. COȘBUC, P. II 196. Merge el însuși la crîșmăreasa cu trei glăji. RETEGANUL, P. I 87.

GLAJĂ, glăji, s. f. (Reg.) Sticlă. – Germ. Glas.

glajă f. Tr. sticlă. [Nemț. GLAS, după rostirea săsească].

glájă f., pl. glăjĭ (germ. glas, după pron. săsească). Trans. Sticlă. Garafă.

glage sf vz glajă

glaje sf vz glajă

glajă (reg.) s. f., art. glaja, g.-d. art. glăjii; pl. glăji

glajă (reg.) s. f., art. glaja, g.-d. art. glăjii; pl. glăji

glajă s. f., art. glaja, g.-d. art. glăjii; pl. glăji

glaje (-ăji), s. f. – 1. Sticlă, geam. – 2. Sticlă, recipient. Germ. Glas, săs. glôez (Borcea 190). Se folosește numai în Trans., și, cu sensul 2, în Arg. – Der. glăjer, s. m. (persoană care fabrică sau vinde geamuri); glăjerie, s. f. (sticlărie).

glajă, glăji s. f. (intl.) sticlă de vin

GLAJĂ s. v. sticlă.

glajă s. v. STICLĂ.

GLAJĂ s. f. (Trans. SV) Sticlă. Gláje. Vitrum. MȘE, 81^r. Etimologie: germ. Glas.

glájă¹, glaje, s.f. (reg.) 1. Sticlă, recipient. 2. Sticlă de lampă. – Din germ. Glas „sticlă, geam”, după pronunția săsească (DLRM, DER, MDA).

glájă², glaje, s.f. (reg.) Cureaua cu care se leagă cele două părți mobile ale îmblăciului; „glaje de-mblăciu” (Mara). – Din oglajă.

glajă², glaje, s.f. – (reg.) Cureaua cu care se leagă cele două părți mobile ale îmblăciului; „glaje de-mblăciu” (Mara). – Din oglajă (< sl. oglavŭ „cap, căpătâi”).

glajă¹, glaje, s.f. – (reg.) 1. Sticlă, recipient (Memoria, 2001). 2. Sticlă de lampă. – Din germ. Glas „sticlă, geam”, după pronunția săsească (Scriban, Șăineanu, DLRM, DER, MDA).

glajă², -e, s.f. – Cureaua cu care se leagă cele două părți mobile ale îmblăciului. „Glaje de-mblăciu” (Mara). – Din oglajă (< sl. oglavu „cap, căpătâi”).

glajă¹, -e, s.f. – Sticlă, recipient (Memoria 2001). Sticlă de lampă. – Din germ. Glas „sticlă” (DER).