23 de definiții pentru glagore glagoare glagol glagole (2) glagorie (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

glagore sfi [At: CREANGĂ, GL. / V: ~goa~, ~gol sn, ~ole, ~rie / E: vsl глаголъ] 1 (Înv) A patra literă din alfabetul chirilic. 2 (Îvp) Istețime. 3 (Pop) Minte.

GLAGÓRE s. f. (Pop.) Minte, pricepere. [Var.: glagóle s. f.] – Din sl. glagolŭ „numele literei chirilice g”.

GLAGÓRE s. f. invar. (Pop.) Minte, pricepere. [Var.: glagóle s. f. invar.] – Din sl. glagolŭ „numele literei chirilice g”.

GLAGÓRE s. f. invar. (Regional) Minte, pricepere. Nu vezi tu că dacă nu-i glagore-n cap, nu-i și pace bună. CREANGĂ, A. 13. – Variantă: glagóle (PANN, P. V. III 127) s. f.

GLAGÓRE f.: A (nu) avea ~ în cap a (nu) putea pătrunde cu mintea; a (nu) pricepe. [Var. glagole] /<sl. glagolu

glagóre m. (din maĭ vechiŭ glagol și -óle, d. vsl. glagolŭ, cuvînt). Vechĭ. Numele luĭ 6 în alfabetu chirilic. Azĭ. Fam. (glagóle [Munt.], glagóre și glagórie). S. f. Minte, pricepere: am și eŭ atîta glagorie!

GLAGÓLE s. f. invar. V. glagore.

glagole f. pricepere, minte, (Mold. glagore): am eu glagole în cap PANN; nu-i glagore în cap CR. [Slav. GLAGOLŬ, cuvânt, rațiune].

glagól și -óle, V. glagore.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!glagóre (pop.) s. f., g.-d. art. glagórii

glagol s. n. (A patra literă a alfabetului chirilic; pl. glagoluri)

glagóle (literă chirilică) s. n.

arată toate definițiile

Intrare: glagore
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glagore
  • glagorea
plural
genitiv-dativ singular
  • glagori
  • glagorii
plural
vocativ singular
plural
glagoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glagol
  • glagolul
  • glagolu‑
plural
  • glagoluri
  • glagolurile
genitiv-dativ singular
  • glagol
  • glagolului
plural
  • glagoluri
  • glagolurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N35)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glagole
  • glagolele
plural
genitiv-dativ singular
  • glagole
  • glagolelui
plural
vocativ singular
plural
glagorie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glagole
  • glagolea
plural
genitiv-dativ singular
  • glagole
  • glagolei
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glagore glagoare glagol glagole (2) glagorie

etimologie: