11 definiții pentru glaf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

glaf sn [At: ODOBESCU, S. I, 127 / Pl: ~uri / E: bg глаƃъ] (Aht) 1 Săpătură făcută cu dalta în lungul sau împrejurul unei coloane. 2 Element de construcție din lemn, din marmură sau din beton, folosit la căptușirea părții inferioare a golului unei ferestre. 3 Muchia finisată a deschiderii făcute într-un perete.

GLAF, glafuri, s. n. 1. Săpătură făcută cu dalta în lungul sau împrejurul unei coloane. 2. Element de construcție din lemn, din marmură sau din beton, folosit la căptușirea părții inferioare a golului unei ferestre. 3. Muchia finisată a deschiderii făcute într-un perete. – Din bg. glah.

GLAF, glafuri, s. n. 1. Săpătură făcută cu dalta în lungul sau împrejurul unei coloane. 2. Element de construcție din lemn, din marmură sau din beton, folosit la căptușirea părții inferioare a golului unei ferestre. 3. Muchia finisată a deschiderii făcute într-un perete. – Din bg. glah.

GLAF, glafuri, s. n. (Arhit.) Săpătură făcută cu dalta în lungul sau împrejurul unei coloane. [Tavanul] se sprijinea pe două șiruri de stîlpi scobiți cu glafuri și cu flori. ODOBESCU, S. A. 131.

GLAF ~uri n. 1) Ornament executat cu dalta pe suprafața unei coloane. 2) Material de construcție (din lemn, marmură sau beton) ornamentat cu mozaic, cu care se căptușește golul unei ferestre în partea inferioară. /<bulg. glah.

glaf n. Arhit. canelură: stâlpi scobiți cu glafuri și cu flori OD. [Cf. bulg. GLAB].

glaf n., pl. urĭ (ngr. gláfy, vgr. gláphy, peșteră, d. glápho = glýpho, scobesc; bg. glab, dungă scobită pe o coloană). Munt. Șănțuleț ornamental pe o coloană. Policĭoară în prejuru unuĭ stîlp. Prichicĭu ferestreĭ, partea pe care poțĭ pune ceva (de ex. o glastră). V. corlată, raft).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GLAF s. (CONSTR.) pervaz, (pop.) prichici, (reg.) parapei, (prin Ban. și Transilv.) tablă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

glaf (gláfuri), s. n. – Canelură, șanț. Bg. glav (Tiktin; DAR). – Der. glăfui, vb. (a scobi).

Intrare: glaf
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • glaf
  • glaful
  • glafu‑
plural
  • glafuri
  • glafurile
genitiv-dativ singular
  • glaf
  • glafului
plural
  • glafuri
  • glafurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glaf

  • 1. Săpătură făcută cu dalta în lungul sau împrejurul unei coloane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Tavanul] se sprijinea pe două șiruri de stîlpi scobiți cu glafuri și cu flori. ODOBESCU, S. A. 131.
      surse: DLRLC
  • 2. Element de construcție din lemn, din marmură sau din beton, folosit la căptușirea părții inferioare a golului unei ferestre.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pervaz
  • 3. Muchia finisată a deschiderii făcute într-un perete.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: