glaf sn [At: ODOBESCU, S. I, 127 / Pl: ~uri / E: bg глаƃъ] (Aht) 1 Săpătură făcută cu dalta în lungul sau împrejurul unei coloane. 2 Element de construcție din lemn, din marmură sau din beton, folosit la căptușirea părții inferioare a golului unei ferestre. 3 Muchia finisată a deschiderii făcute într-un perete.