13 definiții pentru glăsui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLĂSUÍ, glăsuiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Înv.; azi poetic și fig.) A vorbi, a spune. ♦ Intranz. (Despre texte scrise; la pers. 3) A conține, a exprima. 2. Tranz. (Rar) A cânta, a intona. – Glas + suf. -ui.

glăsui [At: MINEIUL (1776) 3 1/2 / Pzi: ~esc / E: glas + -ui] 1 vr (Îvp) A se văita. 2 vr (Îvp) A se boci (cu glas tare). 3 vr (Îvp) A se plânge. 4-5 vti (Fig; poetic) A spune. 6 vt (Înv) A cânta. 7 vi (Înv; fig; d. texte) A conține. 8 vi (Înv; d. texte) A exprima. 9 vi (Înv; complinit prin la fel) A corespunde. 10 vi (Înv; pex) A coincide.

GLĂSUÍ, glăsuiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Azi poetic și fig.) A vorbi, a spune. ♦ Intranz. (Despre texte scrise; la pers. 3) A conține, a exprima. 2. Tranz. (Rar) A cânta, a intona. – Glas + suf. -ui.

GLĂSUÍ, glăsuiesc, vb. IV. 1. Intranz. (Astăzi mai mult în limbaj poetic) A grăi, a vorbi. Glăsuiau însă puțin și domol, parcă cuvintele ar fi avut greutăți de plumb. REBREANU, R. II 110. Iar al gîndului senin, Glăsuit într-un suspin, Îl dau florilor de in. BELDICEANU, P. 103. ◊ Tranz. Feciorii, cari știau ce glăsuise tatăl lor cînd îi ieși sufletul, se puse de pază. ISPIRESCU, L. 253. ◊ Fig. Iată ce glăsuiește o zicătoare. ISPIRESCU, L. 273. 2. Tranz. A cînta, a intona. În veștmînt de catifele, un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii, glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87. 3. Refl. (Rar, popular) A se văita, a se jelui. A prins... a se glăsui cu glas mare. TEODORESCU, P. P. 360. Nu te tîngui, Nu te glăsui, Că eu te-oi lecui! id. ib. 361.

A GLĂSUÍ ~iésc tranz. fig. poet. A exprima prin grai; a zice; a spune; a vorbi. /glas + suf. ~ui

glăsuì v. 1. a da glas, a rosti: cântăreții glăsuiră rugăciunea OD. 2. a suna: așa glăsuiește zapisul.

glăsuĭésc v. tr. (d. glas). Vorbesc, spun, cuvîntez: a glăsui o rugăcĭune, a face cum glăsuĭește legea. – Și glăsesc și grăsesc (Cod. Vor.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

glăsuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. glăsuiésc, imperf. 3 sg. glăsuiá; conj. prez. 3 să glăsuiáscă

glăsuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. glăsuiésc, imperf. 3 sg. glăsuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. glăsuiáscă

glăsui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. glăsuiesc, conj. glăsuiască)

glăsuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GLĂSUÍ vb. v. boci, căina, cânta, executa, intona, interpreta, jeli, jelui, lamenta, plânge, rosti, spune, tângui, văicări, văita, vorbi, zice.

glăsui vb. v. BOCI. CĂINA. CÎNTA. EXECUTA. INTONA. INTERPRETA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. ROSTI. SPUNE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. VORBI. ZICE.

Intrare: glăsui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • glăsui
  • glăsuire
  • glăsuit
  • glăsuitu‑
  • glăsuind
  • glăsuindu‑
singular plural
  • glăsuiește
  • glăsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • glăsuiesc
(să)
  • glăsuiesc
  • glăsuiam
  • glăsuii
  • glăsuisem
a II-a (tu)
  • glăsuiești
(să)
  • glăsuiești
  • glăsuiai
  • glăsuiși
  • glăsuiseși
a III-a (el, ea)
  • glăsuiește
(să)
  • glăsuiască
  • glăsuia
  • glăsui
  • glăsuise
plural I (noi)
  • glăsuim
(să)
  • glăsuim
  • glăsuiam
  • glăsuirăm
  • glăsuiserăm
  • glăsuisem
a II-a (voi)
  • glăsuiți
(să)
  • glăsuiți
  • glăsuiați
  • glăsuirăți
  • glăsuiserăți
  • glăsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • glăsuiesc
(să)
  • glăsuiască
  • glăsuiau
  • glăsui
  • glăsuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

glăsui

etimologie:

  • Glas + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98