15 definiții pentru giuvaiergiu giuvaergiu juvaergiu juvaiergiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

giuvaiergiu sm [At: FILIMON, ap. ȘIO / P: ~va-ier~ / V: ju~ / Pl: ~rgii / E: tc ğevahirği] Bijutier.

GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-.Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci.

GIUVAIERGÍU, giuvaiergii, s. m. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-.Var.: juvaiergíu s. m.] – Din tc. cevahirci.

GIUVAIERGÍU ~i m. 1) Lucrător specializat în confecționarea giuvaierelor; bijutier. 2) Vânzător de giuvaiere; bijutier. /<turc. cevahirci

gĭuvaĭergíŭ m. (turc. ğevahirği). Bijutier, fabricant orĭ vînzător de gĭuvaĭerurĭ.

juvaiergiu sm vz giuvaiergiu[1] modificată

  1. În original, incorect: vz giuvaergiu. O confirmă și def. principală — LauraGellner

GIUVAERGÍU, giuvaergii, s. m. Negustor sau meșteșugar de giuvaere; bijutier. – Variantă: juvaergíu (SADOVEANU, O. L. 275, ALECSANDRI, T. 752) s. m.

JUVAERGÍU s. m. v. giuvaergiu.

GIUVAERGÍU, giuvaergii, s. m. Bijutier. [Var.: juvaergiu s. m.] – Tc. cevahirci.

giuvaergiu m. bijutier. [Turc. DJEVAHIRDJI].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

giuvaiergíu (giu-va-ier-) s. m., art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii (-gi-ii)

giuvaiergíu s. m. (sil. giu-va-ier-), art. giuvaiergíul; pl. giuvaiergíi, art. giuvaiergíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GIUVAIERGÍU s. v. bijutier.

GIUVAERGIU s. bijutier, (reg.) argintar.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

JUVAIERGÍU s. m. v. GIUVAIERGÍU. Persoană care face sau vinde bijuterii; bijutier. [Pr.: -va-ier-. – Var.: juvaiergíu s. m.] [DEX ’98]

Intrare: giuvaiergiu
  • silabație: giu-va-ier-giu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giuvaiergiu
  • giuvaiergiul
  • giuvaiergiu‑
plural
  • giuvaiergii
  • giuvaiergiii
genitiv-dativ singular
  • giuvaiergiu
  • giuvaiergiului
plural
  • giuvaiergii
  • giuvaiergiilor
vocativ singular
  • giuvaiergiule
plural
  • giuvaiergiilor
  • silabație: ju-va-ier-giu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juvaiergiu
  • juvaiergiul
  • juvaiergiu‑
plural
  • juvaiergii
  • juvaiergiii
genitiv-dativ singular
  • juvaiergiu
  • juvaiergiului
plural
  • juvaiergii
  • juvaiergiilor
vocativ singular
  • juvaiergiule
plural
  • juvaiergiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giuvaergiu
  • giuvaergiul
  • giuvaergiu‑
plural
  • giuvaergii
  • giuvaergiii
genitiv-dativ singular
  • giuvaergiu
  • giuvaergiului
plural
  • giuvaergii
  • giuvaergiilor
vocativ singular
  • giuvaergiule
plural
  • giuvaergiilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • juvaergiu
  • juvaergiul
  • juvaergiu‑
plural
  • juvaergii
  • juvaergiii
genitiv-dativ singular
  • juvaergiu
  • juvaergiului
plural
  • juvaergii
  • juvaergiilor
vocativ singular
  • juvaergiule
plural
  • juvaergiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

giuvaiergiu giuvaergiu juvaergiu juvaiergiu

  • 1. Persoană care face sau vinde bijuterii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: argintar bijutier

etimologie: