12 definiții pentru argintar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

argintár sm [At: COD. VOR. 8/1 / V: (pop) -iu / Pl: ~ii / E: argint + -ar cf ml argentarius] 1 Persoană care lucrează obiecte de argint (1). 2 Persoană care vinde obiecte de argint (1). 3 (Pex) Bijutier.

ARGINTÁR, argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (1). – Argint + suf. -ar.

ARGINTÁR, argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (1). – Argint + suf. -ar.

ARGINTÁR, argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (sau de alte metale prețioase). V. bijutier, giuvaergiu. Împăratul chemă îndată pe argintarul și-i porunci să-i facă o cloșcă cu pui cu totul și cu totul de aur. ISPIRESCU, L. 92. O idee analogă a inspirat pe argintarul elen care va fi lucrat vasul de la Certamlîk-Kurgan după cererea vreunui rege scit. ODOBESCU, S. II 275.

ARGINTÁR, argintari, s. m. (Rar) Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint (sau de alte metale prețioase). – Din argint + suf. -ar.

argintár s. n. Mobilă care conține argintăria din casă ◊ „Sufrageria se compune dintr-o bibliotecă [...] un bufet, un argintar și o masă extensibilă cu șase scaune.” R.l. 21 III 84 p. 5 (din argint + -ar; cf. fr. argentier; PR; DEX – alt sens)

ARGINTÁR ~i m. Persoană care face sau vinde obiecte de argint. /argint + suf. ~ar

argintar m. meșterul care face sau vinde lucruri de argint. [Lat. ARGENTARIUS].

argintár m. (lat. argentarius). Lucrător saŭ vînzător de argint. V. gĭuvaĭergiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

argintár (rar) s. m., pl. argintári

argintár s. m., pl. argintári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARGINTÁR s. v. bijutier, giuvaiergiu.

argintar s. v. BIJUTIER. GIUVAERGIU.

Intrare: argintar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argintar
  • argintarul
  • argintaru‑
plural
  • argintari
  • argintarii
genitiv-dativ singular
  • argintar
  • argintarului
plural
  • argintari
  • argintarilor
vocativ singular
  • argintarule
  • argintare
plural
  • argintarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

argintar

  • 1. rar Persoană care lucrează sau vinde obiecte de argint.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bijutier giuvaiergiu 2 exemple
    exemple
    • Împăratul chemă îndată pe argintarul și-i porunci să-i facă o cloșcă cu pui cu totul și cu totul de aur. ISPIRESCU, L. 92.
      surse: DLRLC
    • O idee analogă a inspirat pe argintarul elen care va fi lucrat vasul de la Certamlîk-Kurgan după cererea vreunui rege scit. ODOBESCU, S. II 275.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Argint + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09