18 definiții pentru giuvaier giuvaer giuvaer juvaer juvaer juvaier juvaier

GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri.Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

GIUVAIÉR, giuvaiere (giuvaieruri), s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

giuvaiér (giu-) s. n., pl. giuvaiére

giuvaiér s. n. (sil. giu-), pl. giuvaiére

GIUVAIÉR s. v. bijuterie.

GIUVAIÉR ~e n. 1) Obiect confecționat din metale prețioase și pietre scumpe, folosit ca podoabă; bijuterie. 2) fig. Obiect de mare valoare artistică; podoabă. [Pl. și giuvaieruri] /<turc. cevahir

gĭuvaĭér n., pl. urĭ și e (turc. ğeavahir, d. ar. ğevahîr, pl. d. ğevher, gĭuvaĭer, gemă; ngr. tzovaéri, -íri, tzevaéri, alb. ğevahir, bg. sîrb. ğevaír. Cp. și cu sp. aljofar, d. ar. al-ğauhar, gĭuvaĭer). Bijuterie, ornament de metal prețios și geme purtat maĭ ales de femeĭ. Fig. (iron. orĭ serios). Om de valoare, om plin de calitățĭ: un gĭuvaĭer de om! – Și juvaĭer (Mold. nord). V. tefaric.

JUVAIÉR s. n. v. giuvaier.

JUVAIÉR s. n. v. giuvaier.

GIUVAÉR, giuvaere, s. n. Podoabă prețioasă lucrată din metal și pietre scumpe; bijuterie. Iubirea noastră cum a fost Nu știe nimeni pe de rost, Doar rare regăsiri în minte Ca giuvaere în morminte. BENIUC, V. 68. ◊ Fig. (Despre un lucru sau o persoană; uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Fata ei era așezată, înțeleaptă și duioasă, un adevărat giuvaer de femeie. SLAVICI, O. II 79. Mă bate gîndurile să mai amînăm nunta.Fie și așa. Nu mă împotrivesc. Eu însă te sfătuiesc să nu perzi din mînă un giuvaer ca acesta. ISPIRESCU, L. 291. – Pl. și: giuvaeruri (DUMITRIU, N. 108). – Variantă: juvaér, juvaeruri (EMINESCU, O. I 43, ALECSANDRI, T. 752), s. n.

GIUVAÉR, giuvaere, s. n. Bijuterie. [Pl. și: giuvaeruri.Var.: juvaér s. n.] – Tc. cevahir (pl. lui cevher).

JUVAÉR s. n. v. GIUVAER. Bijuterie. [Var.: juvaér s. n.] – Tc. cevahir (pl. lui cevher). – [DLRM]

giuvaér (-re), s. n. – Bijuterie, podoabă. – Var. juvaer. Mr. giuvair, megl. giăvăier. Tc. cevahir „diamant” (Șeineanu, II, 190; Lokotsch 694), cf. ngr. τσοβαέρι, alb. ğevaher (Meyer 81), bg. dževair.Der. giuvaerica, s. f. (bijuterie, podoabă), din ngr. τσοβαεριϰά, se folosește mai ales la pl.; giuvaiergiu, s. m. (bijutier), din tc. cevahirci.

giuvaer n. 1. podoabă de pietre scumpe: dacă ai giuvaeruri, trebue să le arăți AL. 2. fig. comoară, sculă (și ironic): un giuvaer de ginere ca acesta ISP. [Turc. DJEVAHIR].

juvaer n. V. giuvaer: un juvaer de flăcău CR.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

GIUVAÉR s. bijuterie, odor, podoabă, (înv. și pop.) giuvaericá, (pop.) scúlă, (înv.) left, (turcism înv.) tefaríc. (Inele de aur și alte ~uri.)

Intrare: giuvaier
giuvaier (pl. -e) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular giuvaier giuvaierul
plural giuvaiere giuvaierele
genitiv-dativ singular giuvaier giuvaierului
plural giuvaiere giuvaierelor
vocativ singular
plural
giuvaier (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular giuvaier giuvaierul
plural giuvaieruri giuvaierurile
genitiv-dativ singular giuvaier giuvaierului
plural giuvaieruri giuvaierurilor
vocativ singular
plural
giuvaer (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular giuvaer giuvaerul
plural giuvaere giuvaerele
genitiv-dativ singular giuvaer giuvaerului
plural giuvaere giuvaerelor
vocativ singular
plural
giuvaer (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular giuvaer giuvaerul
plural giuvaeruri giuvaerurile
genitiv-dativ singular giuvaer giuvaerului
plural giuvaeruri giuvaerurilor
vocativ singular
plural
juvaier (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular juvaier juvaierul
plural juvaiere juvaierele
genitiv-dativ singular juvaier juvaierului
plural juvaiere juvaierelor
vocativ singular
plural
juvaier (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular juvaier juvaierul
plural juvaieruri juvaierurile
genitiv-dativ singular juvaier juvaierului
plural juvaieruri juvaierurilor
vocativ singular
plural
juvaer (pl. -e) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular juvaer juvaerul
plural juvaere juvaerele
genitiv-dativ singular juvaer juvaerului
plural juvaere juvaerelor
vocativ singular
plural
juvaer (pl. -uri) substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular juvaer juvaerul
plural juvaeruri juvaerurile
genitiv-dativ singular juvaer juvaerului
plural juvaeruri juvaerurilor
vocativ singular
plural

giuvaier giuvaer giuvaer juvaer juvaer juvaier juvaier

  • 1. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bijuterie un exemplu
    exemple
    • Iubirea noastră cum a fost Nu știe nimeni pe de rost, Doar rare regăsiri în minte Ca giuvaere în morminte. BENIUC, V. 68.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre un lucru sau o persoană; uneori urmat de determinări introduse prin prepoziția «de») Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: podoabă 2 exemple
      exemple
      • Fata ei era așezată, înțeleaptă și duioasă, un adevărat giuvaer de femeie. SLAVICI, O. II 79.
        surse: DLRLC
      • Mă bate gîndurile să mai amînăm nunta. – Fie și așa. Nu mă împotrivesc. Eu însă te sfătuiesc să nu perzi din mînă un giuvaer ca acesta. ISPIRESCU, L. 291.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă cevahir (pluralul lui cevher).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX