7 definiții pentru giuvaier

GIUVAIÉR, giuvaiere, s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Pl. și: giuvaieruri.Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

GIUVAIÉR, giuvaiere (giuvaieruri), s. n. Obiect de podoabă făcut (cu artă) din metal prețios (și pietre scumpe); bijuterie. ♦ Fig. Obiect de mare valoare (artistică); persoană cu deosebite calități. [Var.: juvaiér s. n.] – Din tc. cevahir (pl. lui cevher).

giuvaiér (giu-) s. n., pl. giuvaiére

giuvaiér s. n. (sil. giu-), pl. giuvaiére

GIUVAIÉR s. v. bijuterie.

GIUVAIÉR ~e n. 1) Obiect confecționat din metale prețioase și pietre scumpe, folosit ca podoabă; bijuterie. 2) fig. Obiect de mare valoare artistică; podoabă. [Pl. și giuvaieruri] /<turc. cevahir

gĭuvaĭér n., pl. urĭ și e (turc. ğeavahir, d. ar. ğevahîr, pl. d. ğevher, gĭuvaĭer, gemă; ngr. tzovaéri, -íri, tzevaéri, alb. ğevahir, bg. sîrb. ğevaír. Cp. și cu sp. aljofar, d. ar. al-ğauhar, gĭuvaĭer). Bijuterie, ornament de metal prețios și geme purtat maĭ ales de femeĭ. Fig. (iron. orĭ serios). Om de valoare, om plin de calitățĭ: un gĭuvaĭer de om! – Și juvaĭer (Mold. nord). V. tefaric.

Intrare: giuvaier
giuvaier
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular giuvaier giuvaierul
plural giuvaiere giuvaierele
genitiv-dativ singular giuvaier giuvaierului
plural giuvaiere giuvaierelor
vocativ singular
plural
giuvaier
substantiv neutru (N24) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular giuvaier giuvaierul
plural giuvaieruri giuvaierurile
genitiv-dativ singular giuvaier giuvaierului
plural giuvaieruri giuvaierurilor
vocativ singular
plural