8 definiții pentru giurumea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
giurumeà f. V. geremea.
gĭurumeá f., pl. ele (turc. čürümé, putregaĭ [d. cürümek, a putrezi] și infl. poate de geremea. V. cĭuruc). Fam. Lucru de gĭurumea, lucru ordinar, lucru p. uzu cotidian, de dîrvală. A lua un lucru de gĭurumea, a-l lua la purtare în fie-care zi, cum ar fi o haĭnă pe care în ainte o păstraĭ p. zile marĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
geremeà (giurumea) f. 1. odinioară, amendă; 2. pop. lucru de clacă sau prost: a ajunge la giurumea, a fi luat in râs. [Turc. DJEREMÈ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
giurumea (înv.) (desp. giu-) s. f., art. giurumeaua, g.-d. art. giurumelei; pl. giurumele
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
giurumea (înv.) (giu-) s. f., art. giurumeaua, g.-d. art. giurumelei; pl. giurumele, art. giurumelele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
giurumea s. f. (sil. giu-), art. giurumeaua, g.-d. art. giurumelei; pl. giurumele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
giurumea, giurumele, s.f. (reg.) ceva uzual; cotidian.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
giurumea, giurumele s. f. (peior.) 1. persoană care execută prost tot ceea ce face 2. tip penibil 3. diletant expus ridicolului
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
- silabație: giu-
substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |