gĭurumeá f., pl. ele (turc. čürümé, putregaĭ [d. cürümek, a putrezi] și infl. poate de geremea. V. cĭuruc). Fam. Lucru de gĭurumea, lucru ordinar, lucru p. uzu cotidian, de dîrvală. A lua un lucru de gĭurumea, a-l lua la purtare în fie-care zi, cum ar fi o haĭnă pe care în ainte o păstraĭ p. zile marĭ.