2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GIOL, gioale, s. n. (La jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună la un joc fiecare jucător. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face (sau a da) pui de giol = a) a câștiga toate arșicele adversarului; b) a fura, a șterpeli. – Din tc. cüll „totalitate”.

GIOL, gioale, s. n. (La jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună la un joc fiecare jucător. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A face (sau a da) pui de giol = a) a câștiga toate arșicele adversarului; b) a fura, a șterpeli. – Din tc. cüll „totalitate”.

giol2 sn [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: gioa sf / Pl: ~oale / E: pbl tc čül] 1 (La jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună la un joc fiecare jucător. 2 (Pfm; îe) A face (sau a da) pui de ~ A câștiga toate arșicele adversarului. 3 (Îae) A fura. 4 (Mol; lpl) Arșice. 5 (Pfm; îe) A da la gioale A lovi la picioare.

GIOL, gioale și gioluri, s. n. (La jocul cu arșice) Numărul de arșice pe care trebuie să-l pună la un joc fiecare jucător. ◊ Expr. A face (sau a da) pui de giol = a lua toate arșicele; fig. a șterpeli, a fura. Mai făceau pe ici pe colea și cîte un pui de giol cu gîștele și cu purceii de prin izlazuri. ODOBESCU, S. III 578. Nimenea nu știa să dea pui de giol ca dînsul. GHICA, S. 301.

GIOL gioále f. (la jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună fiecare jucător. [Pl. și gioluri] /<turc. cüll

giol n. numărul arșicelor puse în joc: așează giolurile în rând ISP.; a da puiu de giol, a lua toate arșicele; fig. a șterpeli, a fura: să-i dea puiu de giol la inel ISP. [Turc. DJÜL, totalitate].

gĭol n., pl. inuzitat urĭ (turc. ğül și čul, cerga, după Șaĭn. „totalitate”). Munt. Număru de arșice pus la joc de fie-care jucător. A da puĭ de gĭol, a cîștiga toate arșicele, (fig.) a șterpeli, a fura. V. gĭoală.

GHIOL, ghioluri, s. n. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. – Din tc. göl.

GHIOL, ghioluri, s. n. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. – Din tc. göl.

ghiol2 sn [At: N. REV. R. (1910), ap. DA / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Legătură de mai multe șiruri de mărgele.

ghiol1 sn [At: CREANGĂ, P. 242 / V: (reg) giol sm / Pl: ~uri / E: tc göl] (Mol; Buc; Dob) Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl.

GHIOL, ghioluri, s. n. Lac, baltă mare (uneori cu nămol) de pe țărmul Mării Negre sau din Delta Dunării. Scînteind sub ursa-mică, ghiolul de argint e-un clopot Care-nchide, ca-ntr-o seră, flora stelelor polare. PERPESSICIUS, S. 14. Zăcăminte mari, de veacuri, De sînge pămîntesc: petrol, – Ce dorm în subterane lacuri, Ca mîlul unui negru ghiol. D. BOTEZ, F. S. 6. Soarele scăpăta oglindit în ghiolurile Deltei. BART, E. 170. ♦ Băltoacă. Căluții împrăștiau necontenit raze de apă din ghiolurile drumului. SADOVEANU, F. J. 317. ◊ (Prin exagerare) Mare ghiol de apă trebuie să fie în mațele lui! CREANGĂ, P. 242.

GHIOL ~uri n. pop. Apă stătătoare cu fundul mâlos. /<turc. göl

ghiol n. 1. adâncime cu vârtej în apă, baltă: mare ghiol de apă trebue să fie în mațele lui CR.; 2. (termen geografic) lac dobrogean: ghiolul Turcoaei și Igliței. [Turc. GÖL, lac].

ghĭol n., pl. urĭ (turc. gól, baltă; pers. giul). Mold. Dobr. Baltă. Loc maĭ adînc și maĭ lat în rîurile de munte.

gĭoálă f., pl. e (d. gĭol). Rar. Arșic. (Gĭoalele de oaĭe se numesc capre și valorează, la copiĭ, cît 2-3-4 gĭoale de mel. Aceste capre, tocite pe amîndoŭă părțile, găurite și umplute cu plumb, se numesc ichĭ). V. bucoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: giol
giol1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giol
  • giolul
  • giolu‑
plural
  • gioale
  • gioalele
genitiv-dativ singular
  • giol
  • giolului
plural
  • gioale
  • gioalelor
vocativ singular
plural
Intrare: ghiol
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiol
  • ghiolul
  • ghiolu‑
plural
  • ghioluri
  • ghiolurile
genitiv-dativ singular
  • ghiol
  • ghiolului
plural
  • ghioluri
  • ghiolurilor
vocativ singular
plural
giol2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giol
  • giolul
  • giolu‑
plural
  • gioluri
  • giolurile
genitiv-dativ singular
  • giol
  • giolului
plural
  • gioluri
  • giolurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

giol

  • 1. (La jocul de arșice) Cantitatea de arșice pe care trebuie să o pună la un joc fiecare jucător.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

ghiol giol

  • 1. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baltă lac (iaz) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Scînteind sub ursa-mică, ghiolul de argint e-un clopot Care-nchide, ca-ntr-o seră, flora stelelor polare. PERPESSICIUS, S. 14.
      surse: DLRLC
    • Zăcăminte mari, de veacuri, De sînge pămîntesc: petrol, – Ce dorm în subterane lacuri, Ca mîlul unui negru ghiol. D. BOTEZ, F. S. 6.
      surse: DLRLC
    • Soarele scăpăta oglindit în ghiolurile Deltei. BART, E. 170.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Căluții împrăștiau necontenit raze de apă din ghiolurile drumului. SADOVEANU, F. J. 317.
        surse: DLRLC
      • prin exagerare Mare ghiol de apă trebuie să fie în mațele lui! CREANGĂ, P. 242.
        surse: DLRLC

etimologie: