opțiuni
  • info

13 definiții pentru ghiol

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIOL, ghioluri, s. n. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. – Din tc. göl.

GHIOL, ghioluri, s. n. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. – Din tc. göl.

ghiol1 sn [At: CREANGĂ, P. 242 / V: (reg) giol sm / Pl: ~uri / E: tc göl] (Mol; Buc; Dob) Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl.

ghiol2 sn [At: N. REV. R. (1910), ap. DA / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Legătură de mai multe șiruri de mărgele.

GHIOL, ghioluri, s. n. Lac, baltă mare (uneori cu nămol) de pe țărmul Mării Negre sau din Delta Dunării. Scînteind sub ursa-mică, ghiolul de argint e-un clopot Care-nchide, ca-ntr-o seră, flora stelelor polare. PERPESSICIUS, S. 14. Zăcăminte mari, de veacuri, De sînge pămîntesc: petrol, – Ce dorm în subterane lacuri, Ca mîlul unui negru ghiol. D. BOTEZ, F. S. 6. Soarele scăpăta oglindit în ghiolurile Deltei. BART, E. 170. ♦ Băltoacă. Căluții împrăștiau necontenit raze de apă din ghiolurile drumului. SADOVEANU, F. J. 317. ◊ (Prin exagerare) Mare ghiol de apă trebuie să fie în mațele lui! CREANGĂ, P. 242.

GHIOL ~uri n. pop. Apă stătătoare cu fundul mâlos. /<turc. göl

ghiol n. 1. adâncime cu vârtej în apă, baltă: mare ghiol de apă trebue să fie în mațele lui CR.; 2. (termen geografic) lac dobrogean: ghiolul Turcoaei și Igliței. [Turc. GÖL, lac].

ghĭol n., pl. urĭ (turc. gól, baltă; pers. giul). Mold. Dobr. Baltă. Loc maĭ adînc și maĭ lat în rîurile de munte.

giol1 sm vz ghiol

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ghiol s. n., pl. ghioluri

ghiol s. n., pl. ghioluri

ghiol s. n., pl. ghioluri

giol s. n., pl. gioale

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghiol (ghioluri), s. n. – Lac, baltă. – Mr. ghiole. Tc. göl (Șeineanu, II, 182; Lokotsch 729).

Intrare: ghiol
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiol
  • ghiolul
  • ghiolu‑
plural
  • ghioluri
  • ghiolurile
genitiv-dativ singular
  • ghiol
  • ghiolului
plural
  • ghioluri
  • ghiolurilor
vocativ singular —
plural —
giol2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • giol
  • giolul
  • giolu‑
plural
  • gioluri
  • giolurile
genitiv-dativ singular
  • giol
  • giolului
plural
  • gioluri
  • giolurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghiol, ghiolurisubstantiv neutru

  • 1. Lac sau baltă (mare) cu fundul plin de mâl. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: baltă lac
    • format_quote Scînteind sub ursa-mică, ghiolul de argint e-un clopot Care-nchide, ca-ntr-o seră, flora stelelor polare. PERPESSICIUS, S. 14. DLRLC
    • format_quote Zăcăminte mari, de veacuri, De sînge pămîntesc: petrol, – Ce dorm în subterane lacuri, Ca mîlul unui negru ghiol. D. BOTEZ, F. S. 6. DLRLC
    • format_quote Soarele scăpăta oglindit în ghiolurile Deltei. BART, E. 170. DLRLC
    • 1.1. Băltoacă. DLRLC
      sinonime: băltoacă
      • format_quote Căluții împrăștiau necontenit raze de apă din ghiolurile drumului. SADOVEANU, F. J. 317. DLRLC
      • format_quote prin exagerare Mare ghiol de apă trebuie să fie în mațele lui! CREANGĂ, P. 242. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.