2 intrări

27 de definiții

din care

Explicative DEX

GIOARSĂ, gioarse, s. f. (Fam.) Haină uzată; p. gener. obiect uzat. – Cf. cioarsă.

GIOARSĂ, gioarse, s. f. (Fam.) Haină uzată; p. gener. obiect uzat. – Cf. cioarsă.

gioarsă sf [At: DA ms / V: ci~ / Pl: ~se / E: ns, cf cioarsă] 1 (Fam) Haină uzată. 2 (Pgn) Obiect uzat.

GIOARSĂ, gioarse, s. f. (Familiar) Haină uzată, jerpelitură.

GIOARSĂ ~e f. fam. Haină veche și uzată. /<ucr., bulg. cereslo.

gioarsă f. Munt. V. cioarsă: o gioarsă de pistol.

gĭoársă, V. cĭoarsă.

CIOARSĂ, cioarse, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă cu tăișul uzat. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioarsă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

cioarsă sf [At: I. CR. I, 121 / V: gio~ / Pl: ~e / E: fo ciors, ucr черсать „a zgâria”] 1 (Înv; reg) Coasă tocită. 2 (Înv, reg; fig) Bătrân ramolit. 3 (Înv; reg; îf gioarsă) Cocioabă. 4 (Reg) Capră (de joc). 5 (Reg) Obiect de îmbrăcăminte uzat. corectat(ă)

CIOARSĂ, GIOARSĂ (pl. -se) sf. iron. Mold. Cuțit, topor, etc. știrbit, tocit, care nu taie: niște cioarse de nici o treabă (CRG); Aurariul... puse mîna pe cioarsa ruginită (BD.-DEL.) [rut. bg. čereslo].

CIOARSĂ, cioarse, s. f. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioarsă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

CIOARSĂ, cioarse, s. f. Obiect de tăiat (cuțit, coasă, sabie, topor etc.) vechi, tocit sau știrbit, care taie rău. Niște cioarse, de nici o treabă. La TDRG. Prăjina căzînd... Muțului frînge cioarsa în teacă. BUDAI-DELEANU, Ț. 455. – Pronunțat: doar-.

CIOARSĂ ~e f. reg. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. [G.-D. cioarsei] /cf. ucr. țersati

cioarsă f. Mold. cuțit vechiu și tocit. [V. ciorsăi].

cĭoársă f., pl. e (d. a cĭorsăi). Instrument (maĭ ales cuțit) prost. – Și cĭorsac, gĭoarsă, gĭoablă și rablă. V. custură.

Ortografice DOOM

gioarsă (haină uzată) (fam.) (desp. gioar-) s. f., g.-d. art. gioarsei; pl. gioarse

gioarsă (haină uzată) (fam.) (gioar-) s. f., g.-d. art. gioarsei; pl. gioarse

gioarsă s. f. (sil. gioar -), g.-d. art. gioarsei; pl. gioarse

cioarsă (tăiș uzat) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. cioarsei; pl. cioarse

cioarsă (tăiș uzat) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. cioarsei; pl. cioarse

cioarsă s. f., g.-d. art. cioarsei; pl. cioarse

Argou

gioarsă, gioarse s. f. 1. haină uzată, zdreanță 2. obiect uzat 3. (peior.) prostituată

Sinonime

CIOARSĂ s. (reg.) rujdă, rujdulă, (Mold. și Bucov.) bulicher, (prin Ban.) buzdură. (O ~ de cuțit.)

CIOARSĂ s. (reg.) rujdă, rujdulă, (Mold. și Bucov.) bulicher, (prin Ban.) buzdură. (O ~ de cuțit.)

Regionalisme / arhaisme

cioarsă (gioarsă), cioarse, s.f. (pop.) 1. cuțit, coasă, topor, sabie care nu mai taie, sunt tocite și știrbite; custură, bleau, bordeac; (despre oameni) căzătură, babalâc, tombateră. 2. (reg.) arșic prăpădit, capră de joc roasă.

cioarsă, cioarse, (ciors), s.f. (reg.) 1. Soi (rău). 2. Obiect uzat. 3. Cuțit, coasă, topor care nu mai taie, pentru că e tocit, știrb. 4. Cârpă. ■ (onom.) Ciors, nume de familie în jud. Maram. – Cf. ucr. cersati „a zgâria” (DEX, MDA).

cioarsă, cioarse, (ciors), s.f. – (reg.). 1. Soi (rău); obiect uzat (Memoria, 2004). 2. Cuțit, coasă, topor care nu mai taie, pentru că e tocit, știrb. 3. Cârpă. ♦ (onom.) Ciors, nume de familie în Maramureș. – Cf. ucr. cersati „a zgâria” (DEX, MDA).

Intrare: gioarsă
  • silabație: gioar-să info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gioarsă
  • gioarsa
plural
  • gioarse
  • gioarsele
genitiv-dativ singular
  • gioarse
  • gioarsei
plural
  • gioarse
  • gioarselor
vocativ singular
plural
Intrare: cioarsă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cioarsă
  • cioarsa
plural
  • cioarse
  • cioarsele
genitiv-dativ singular
  • cioarse
  • cioarsei
plural
  • cioarse
  • cioarselor
vocativ singular
plural
  • silabație: gioar-să info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gioarsă
  • gioarsa
plural
  • gioarse
  • gioarsele
genitiv-dativ singular
  • gioarse
  • gioarsei
plural
  • gioarse
  • gioarselor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gioarsă, gioarsesubstantiv feminin

etimologie:
  • cf. cioarsă DEX '98 DEX '09

cioarsă, cioarsesubstantiv feminin

  • 1. învechit regional Unealtă cu tăișul uzat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Niște cioarse, de nici o treabă. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Prăjina căzînd... Muțului frînge cioarsa în teacă. BUDAI-DELEANU, Ț. 455. DLRLC
    • 1.1. Obiect de îmbrăcăminte uzat. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.