gioarsă sf [At: DA ms / V: ci~ / Pl: ~se / E: ns, cf cioarsă] 1 (Fam) Haină uzată. 2 (Pgn) Obiect uzat.

GIOÁRSĂ, gioarse, s. f. (Familiar) Haină uzată, jerpelitură.

GIOÁRSĂ ~e f. fam. Haină veche și uzată. /<ucr., bulg. cereslo.

gioarsă f. Munt. V. cioarsă: o gioarsă de pistol.

gĭoársă, V. cĭoarsă.

CIOÁRSĂ, cioarse, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă cu tăișul uzat. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioársă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

cioársă sf [At: I. CR. I, 121 / V: gio~ / Pl: ~e / E: fo ciors, ucr черсать „a zgâria”] 1 (Înv; reg) Coasă tocită. 2 (Înv, reg; fig) Bătrân ramolit. 3 (Înv; reg; îf gioarsă) Cocioabă. 4 (Reg) Capră (de joc). 5 (Reg) Obiect de îmbrăcăminte uzat. corectată

CIOÁRSĂ, cioarse, s. f. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioársă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

CIOÁRSĂ, cioarse, s. f. Obiect de tăiat (cuțit, coasă, sabie, topor etc.) vechi, tocit sau știrbit, care taie rău. Niște cioarse, de nici o treabă. La TDRG. Prăjina căzînd... Muțului frînge cioarsa în teacă. BUDAI-DELEANU, Ț. 455. – Pronunțat: doar-.

CIOÁRSĂ ~e f. reg. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. [G.-D. cioarsei] /cf. ucr. țersati

cioarsă f. Mold. cuțit vechiu și tocit. [V. ciorsăi].

cĭoársă f., pl. e (d. a cĭorsăi). Instrument (maĭ ales cuțit) prost. – Și cĭorsac, gĭoarsă, gĭoablă și rablă. V. custură.

gioársă (haină uzată) (fam.) (gioar-) s. f., g.-d. art. gioársei; pl. gioárse

gioársă s. f. (sil. gioar -), g.-d. art. gioársei; pl. gioárse

cioársă (tăiș uzat) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. cioársei; pl. cioárse

cioársă s. f., g.-d. art. cioársei; pl. cioárse

cioarsă, -se.

CIOÁRSĂ s. (reg.) rujdă, rujdulă, (Mold. și Bucov.) bulicher, (prin Ban.) buzdură. (O ~ de cuțit.)

CIOARSĂ s. (reg.) rujdă, rujdulă, (Mold. și Bucov.) bulicher, (prin Ban.) buzdură. (O ~ de cuțit.)