CIOARSĂ, cioarse, s. f. (Înv. și reg.) Unealtă cu tăișul uzat. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioarsă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

cioarsă sf [At: I. CR. I, 121 / V: gio~ / Pl: ~e / E: fo ciors, ucr черсать „a zgâria”] 1 (Înv; reg) Coasă tocită. 2 (Înv, reg; fig) Bătrân ramolit. 3 (Înv; reg; îf gioarsă) Cocioabă. 4 (Reg) Capră (de joc). 5 (Reg) Obiect de îmbrăcăminte uzat. corectat(ă)

CIOARSĂ, cioarse, s. f. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. ♦ Obiect de îmbrăcăminte uzat. [Var.: gioarsă s. f.] – Cf. ucr. cersati „a zgâria”.

CIOARSĂ, cioarse, s. f. Obiect de tăiat (cuțit, coasă, sabie, topor etc.) vechi, tocit sau știrbit, care taie rău. Niște cioarse, de nici o treabă. La TDRG. Prăjina căzînd... Muțului frînge cioarsa în teacă. BUDAI-DELEANU, Ț. 455. – Pronunțat: doar-.

CIOARSĂ ~e f. reg. Unealtă cu tăișul uzat, care taie rău. [G.-D. cioarsei] /cf. ucr. țersati

cioarsă f. Mold. cuțit vechiu și tocit. [V. ciorsăi].

cĭoársă f., pl. e (d. a cĭorsăi). Instrument (maĭ ales cuțit) prost. – Și cĭorsac, gĭoarsă, gĭoablă și rablă. V. custură.

gĭoársă, V. cĭoarsă.

cioarsă (tăiș uzat) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. cioarsei; pl. cioarse

cioarsă (tăiș uzat) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. cioarsei; pl. cioarse

cioarsă s. f., g.-d. art. cioarsei; pl. cioarse

cioarsă, -se.

gioarsă (haină uzată) (fam.) (desp. gioar-) s. f., g.-d. art. gioarsei; pl. gioarse

CIOARSĂ s. (reg.) rujdă, rujdulă, (Mold. și Bucov.) bulicher, (prin Ban.) buzdură. (O ~ de cuțit.)

CIOARSĂ s. (reg.) rujdă, rujdulă, (Mold. și Bucov.) bulicher, (prin Ban.) buzdură. (O ~ de cuțit.)

cioarsă (gioarsă), cioarse, s.f. (pop.) 1. cuțit, coasă, topor, sabie care nu mai taie, sunt tocite și știrbite; custură, bleau, bordeac; (despre oameni) căzătură, babalâc, tombateră. 2. (reg.) arșic prăpădit, capră de joc roasă.

cioarsă, cioarse, (ciors), s.f. (reg.) 1. Soi (rău). 2. Obiect uzat. 3. Cuțit, coasă, topor care nu mai taie, pentru că e tocit, știrb. 4. Cârpă. ■ (onom.) Ciors, nume de familie în jud. Maram. – Cf. ucr. cersati „a zgâria” (DEX, MDA).

cioarsă, cioarse, (ciors), s.f. – (reg.). 1. Soi (rău); obiect uzat (Memoria, 2004). 2. Cuțit, coasă, topor care nu mai taie, pentru că e tocit, știrb. 3. Cârpă. ♦ (onom.) Ciors, nume de familie în Maramureș. – Cf. ucr. cersati „a zgâria” (DEX, MDA).