3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

gigant, ~ă [At: MINEIUL (1776) 281/2 / V: ghi~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat gigas, -antis, gr γίγας, -αντος it gigante] 1-2 smf, a (Ființă) de proporții uriașe Si: uriaș. 3 smf Construcție, întreprindere etc. uriașă. 4 smf (Fig) Persoană care se remarcă prin calități excepționale. 5 sm (Mit) Nume dat unor ființe fabuloase de statură uriașă, care s-au răsculat împotriva lui Zeus.

GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

GIGÁNT, giganți, s. m. (Adesea adjectival) Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș. ♦ Construcție, întreprindere etc. uriașă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calități excepționale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. gigant.

GIGÁNT, giganți, s. m. Uriaș. Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stîncă pe stîncă, o cetate de giganți. EMINESCU, O. I 43. Stejarii par o strajă de giganți. id. ib. 152. Balcanul și Carpatul la Dunărea măreață, Ca doi giganți năprasnici stau astăzi față-n față. ALECSANDRI, P. A. 202. ◊ (Adjectival; prin exagerare) Aceasta nu-l împiedică să rîdă cu toți dinții sub mustățile gigante. C. PETRESCU, C. V. 248. ♦ Construcție, clădire uriașă. În Ucraina Sovietică au fost construiți giganți industriali, ca uzina de tractoare din Harkov. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 76. ♦ Fig. Om care îi depășește pe ceilalți prin valoare, geniu, vitejie. Gigant al gîndirii teoretice și al practicii revoluționare, V. I. Lenin a indicat căile concrete ale construirii socialismului atît în U.R.S.S. cît și în întreaga lume. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 27. ◊ (Adjectival) O, voi, Copiii acelor oameni giganți de altădată, Ce înfruntau sub Ștefan restriștea-nviforată... Vă plîngeți voi de lupte? ALECSANDRI, T. II 188.

gigánt s. m., pl. gigánți

Gigant ≠ pitic, pigmeu, liliputan

GIGÁNT s.m. (Mit.) Nume dat unor ființe fabuloase de statură uriașă, care s-au răsculat împotriva lui Zeus. ♦ Uriaș. ♦ Construcție, clădire de mari dimensiuni. ♦ (Fig.) Om de geniu; om vestit prin calitățile sale excepționale. [< lat., gr. gigas, cf. it. gigante, germ. Gigant].

GIGÁNT1 I. s. m. 1. (mit.) nume dat unor ființe fabuloase de statură uriașă și foarte puternice, care s-au răsculat împotriva lui Zeus. 2. uriaș. ◊ (fig.) construcție, clădire, avion de mari dimensiuni. 3. (fig.) persoană care se remarcă prin calități excepționale. II. s. f. (astr.) stea de mare luminozitate. (< it. gigante, lat. gigas, -ntis)

gigánt (gigánți), s. m. – Uriaș. – Var. (înv.) ghigant. It. gigante (sec. XIX) și înainte (sec. XVIII) din gr. γίγας. – Der. gigantic, adj. (uriaș).

GIGÁNT ~ți m. și adjectival 1) Persoană care are o talie anormală, ce o depășește cu mult pe cea medie; om de proporții vădit exagerate. 2) fig. Persoană care se impune prin aptitudini spirituale superioare; geniu. /<lat. gigas, ~antis

gigant m. 1. uriaș: Memfis, o cetate de giganți EM.; 2. fig. geniu prodigios: Napoleon fu un gigant al răsboiuiui; 3. pl. Mit. ființe uriașe, fiii Terrei, trăsniți de Jupiter, fiindcă vrură să iea cerul cu asalt.

*gigánt, -ă s. (vgr. gígas, gígantos, lat. gigas, -antis, it. gigante, fr. géant). Uriaș, ființă de o mărime extraordinară. Fig. Geniŭ prodigios: Omer, Dante și Goethe aŭ fost niște giganțĭ aĭ poeziiĭ. Pl. Mit. Uriașĭ, titanĭ, fiiĭ Pămîntuluĭ trăsnițĭ de Joe fiind-c’aŭ vrut să ĭa ceru cu asalt. – Osămintele enorme care se găseaŭ și se găsesc și azĭ în stîncile granitice și care provin de la animale fósile ĭ-aŭ făcut pe oamenĭ să creadă că existaŭ odinioară oamenĭ uriașĭ. Știința a arătat că oameniĭ vechĭ eraŭ cam tot așa de marĭ ca ceĭ de azĭ. Giganțiĭ, ca și pigmeiĭ (piticiĭ) nu-s de cît excepțiunĭ. Împăratu roman Maximin era înalt de 2 metri și jumătate, cît va fi fost și Goliat din Scriptură și Teutobocchus, regele Teutonilor. În zilele noastre, un anume Constantin, a ajuns pînă la 2 m. 60, ĭar Rusu Mahnov pînă la 2 m. 85. În general, giganțiĭ îs moĭ, cam leneșĭ, nu prea deștepțĭ, nicĭ prea vitejĭ, nicĭ prea robuștĭ față de statura lor, și îmbătrînesc răpede.

giganto- [At: DN3 / E: fr giganto-] Element prim de compunere savantă, cu semnificația „foarte mare”.

GIGANTO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „foarte mare”, „gigantic”, „de gigant”. [Var. gigant-. / < fr. giganto-, cf. gr. gigas, gigantos – gigant].

GIGANT2(O)- elem. „foarte mare, uriaș, colosal”. (< fr. gigant/o/-, cf. gr. gigas, -antos)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

gigánt s. m., pl. gigánți

GIGANT s. colos, titan, uriaș, (reg.) tătar. (Un ~ din basme.)

film-gigánt s. n. Film de o lungime neobișnuită, cu foarte mare figurație ◊ „Se turnează filme-gigant de 34 ore în care apar mii de figuranți.” Cont. 22 III 63 p. 5. ◊ „După «Căderea Troiei», «Ultimele zile ale orașului Pompei», primul film-gigant apare deja ca un matur super-spectacol.” Cont. 4 VII 69 p. 5 (din film + gigant)

arată toate definițiile

Intrare: gigant (adj.)
gigant2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gigant
  • gigantul
  • gigantu‑
  • gigantă
  • giganta
plural
  • giganți
  • giganții
  • gigante
  • gigantele
genitiv-dativ singular
  • gigant
  • gigantului
  • gigante
  • gigantei
plural
  • giganți
  • giganților
  • gigante
  • gigantelor
vocativ singular
plural
ghigant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gigant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gigant
  • gigantul
  • gigantu‑
plural
  • giganți
  • giganții
genitiv-dativ singular
  • gigant
  • gigantului
plural
  • giganți
  • giganților
vocativ singular
  • gigantule
  • gigante
plural
  • giganților
Intrare: gigant(o)
giganto
invariabil (I1)
  • giganto
gigant3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • gigant
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gigant, -ă gigant gigantă

  • 1. adesea (și) adjectival Ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: uriaș (adj.) uriaș, -ă 4 exemple
    exemple
    • Memfis colo-n depărtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stîncă pe stîncă, o cetate de giganți. EMINESCU, O. I 43.
      surse: DLRLC
    • Stejarii par o strajă de giganți. EMINESCU, O. I 152.
      surse: DLRLC
    • Balcanul și Carpatul la Dunărea măreață, Ca doi giganți năprasnici stau astăzi față-n față. ALECSANDRI, P. A. 202.
      surse: DLRLC
    • prin exagerare Aceasta nu-l împiedică să rîdă cu toți dinții sub mustățile gigante. C. PETRESCU, C. V. 248.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Construcție, întreprindere etc. uriașă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • În Ucraina Sovietică au fost construiți giganți industriali, ca uzina de tractoare din Harkov. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 76.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Persoană care se remarcă prin calități excepționale.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Gigant al gîndirii teoretice și al practicii revoluționare, V. I. Lenin a indicat căile concrete ale construirii socialismului atît în U.R.S.S. cît și în întreaga lume. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 27.
        surse: DLRLC
      • O, voi, Copiii acelor oameni giganți de altădată, Ce înfruntau sub Ștefan restriștea-nviforată... Vă plîngeți voi de lupte? ALECSANDRI, T. II 188.
        surse: DLRLC

etimologie:

gigant(o) giganto gigant

  • 1. Element prim de compunere savantă, cu semnificația „foarte mare”, „gigantic”, „de gigant”.
    surse: DN

etimologie: