gigant, ~ă [At: MINEIUL (1776) 28¹/2 / V: ghi~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat gigas, -antis, gr γίγας, -αντος it gigante] 1-2 smf, a (Ființă) de proporții uriașe Si: uriaș. 3 smf Construcție, întreprindere etc. uriașă. 4 smf (Fig) Persoană care se remarcă prin calități excepționale. 5 sm (Mit) Nume dat unor ființe fabuloase de statură uriașă, care s-au răsculat împotriva lui Zeus.

ghigant, ~ă a vz gigant

film-gigant s. n. Film de o lungime neobișnuită, cu foarte mare figurație ◊ „Se turnează filme-gigant de 34 ore în care apar mii de figuranți.” Cont. 22 III 63 p. 5. ◊ „După «Căderea Troiei», «Ultimele zile ale orașului Pompei», primul film-gigant apare deja ca un matur super-spectacol.” Cont. 4 VII 69 p. 5 (din film + gigant)

oraș-gigant s. n. Oraș de mari proporții ◊ „Dacă mai dorim ca pădurile și câmpiile, micile orășele istorice și vechile cartiere de locuit să rămână pe locurile lor [...] dacă nu vrem să locuim în orașe-gigant întinse pe 500 de mile, orașe fără început și fără sfârșit, atunci ieșirea este una singură [...]” I.B. 14 VI 72 p. 4. ◊ „Orașe-gigant. Ciudad de Mexico va fi orașul cel mai populat în anul 2000, cu 32 milioane de locuitori.” Sc. 5 I 77 p. 5; v. și I.B. 5 IV 84 p. 8 (din oraș + gigant)