opțiuni
  • info
2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

GHIOZDAN, ghiozdane, s. n. Obiect din piele, din material plastic, din carton presat etc., de formă dreptunghiulară, având de obicei în interior mai multe despărțituri, folosit de școlari pentru a-și transporta (pe spate) cărțile și caietele. ♦ Servietă. [Var.: (înv.) ghizdan s. n.] – Din tc. cüzdān.

GHIOZDAN, ghiozdane, s. n. Obiect din piele, din material plastic, din carton presat etc., de formă dreptunghiulară, având de obicei în interior mai multe despărțituri, folosit de școlari pentru a-și transporta (pe spate) cărțile și caietele. ♦ Servietă. [Var.: (înv.) ghizdan s. n.] – Din tc. cüzdān.

GHIOZDĂNEL, ghiozdănele, s. n. Ghiozdănaș. – Ghiozdan + suf. -el.

GHIOZDĂNEL, ghiozdănele, s. n. Ghiozdănaș. – Ghiozdan + suf. -el.

GHIZDAN s. n. v. ghiozdan.

GHIZDAN s. n. v. ghiozdan.

GHIZDAN s. n. v. ghiozdan.

ghiozdan sn [At: NEGRUZZI, S. I, 185 / V: ghiz~ / Pl: ~e / E: tc güzdan] 1 Obiect din piele, din material plastic, din carton presat etc., de formă dreptunghiulară, având de obicei în interior mai multe despărțituri, folosit de școlari pentru a-și transporta (pe spate) cărțile și caietele. 2 Servietă. 3 (Fam; îe) A băga la ~ A mânca.

ghiozdănel sn [At: TDRG / Pl: ~e / E: ghiozdan + -el] 1-2 (Șhp) Ghiozdan (mic).

ghizdan sn vz ghiozdan

GHIOZDAN, ghiozdane, s. n. 1. Geantă de piele, de mușama sau de carton, în care școlarii își pun cărțile și pe care o poartă de obicei în spate. Se văd cîrduri de copii, cu ghiozdanele în spate, cum merg spre școală. SAHIA, U.R.S.S. 13. Grivei, tovarășul meu drag, Nerăbdător așteaptă-n prag S-azvîrl în colț ghiozdanul... I-e dor ca s-o pornim hai-hui. IOSIF, PATR. 15. 2. (Învechit) Portofel mare de piele pentru bani sau acte; tașcă, geantă. Elevul, cu un ghiozdan cu hîrtii la subțioară, pășea tăcut și neliniștit în urma inginerului. BUJOR, S. 123. Niciodată nu iese în vaza lumii fără ghiozdan la subțioară. VLAHUȚĂ, O. A. 194. – Pronunțat: ghioz-. – Variantă: (învechit) (2) ghizdan (ALECSANDRI, T. 1386, NEGRUZZI, S. I 185, KOGĂLNICEANU, S. 50) s. n.

GHIOZDAN ~e n. Geantă pentru elevi (mai mici), prevăzută cu curele pentru a fi purtată în spate; raniță. /<turc. cüzdăn

ghiozdan n. 1. portofoliu mare; 2. săculeț de pus cărțile pentru școlari: ghiozdan de piele. [Turc. GÖZDAN, lit. ce conține foi, portofoliu].

ghĭozdán n., pl. e (turc. ar. pers. güzdan, d. ar. güz, caĭet, și pers. dan, purtător. V. geamantan). Geantă în care copiiĭ îșĭ duc cărțile la școală. – Și ghizdan (Mold.).

ghizdán, V. ghĭozdan.

Ortografice DOOM

ghiozdan (desp. ghioz-) s. n., pl. ghiozdane

ghiozdănel (desp. ghioz-) s. n., pl. ghiozdănele

ghiozdan (ghioz-) s. n., pl. ghiozdane

ghiozdănel (ghioz-) s. n., pl. ghiozdănele

ghiozdan s. n. (sil. ghioz-), pl. ghiozdane

ghiozdănel s. n. (sil. ghioz-), pl. ghiozdănele

ghiozdan, -ne.

Etimologice

ghiozdan (ghiozdane), s. f. – Obiect de formă dreptunghiulară folosit de școlari pentru a-și transporta cărțile și caietele; servietă. Tc. ǵüzdan, küzdan (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 758; Ronzevalle 70).

Argou

a băga la ghiozdan expr. a mânca.

ghiozdan, ghiozdane s. n. stomac.

Intrare: ghiozdan
  • silabație: ghioz-dan info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiozdan
  • ghiozdanul
  • ghiozdanu‑
plural
  • ghiozdane
  • ghiozdanele
genitiv-dativ singular
  • ghiozdan
  • ghiozdanului
plural
  • ghiozdane
  • ghiozdanelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghizdan
  • ghizdanul
  • ghizdanu‑
plural
  • ghizdane
  • ghizdanele
genitiv-dativ singular
  • ghizdan
  • ghizdanului
plural
  • ghizdane
  • ghizdanelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ghiozdănel
ghiozdănel substantiv neutru
  • silabație: ghioz-dă-nel info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiozdănel
  • ghiozdănelul
  • ghiozdănelu‑
plural
  • ghiozdănele
  • ghiozdănelele
genitiv-dativ singular
  • ghiozdănel
  • ghiozdănelului
plural
  • ghiozdănele
  • ghiozdănelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghiozdan, ghiozdanesubstantiv neutru

  • 1. Obiect din piele, din material plastic, din carton presat etc., de formă dreptunghiulară, având de obicei în interior mai multe despărțituri, folosit de școlari pentru a-și transporta (pe spate) cărțile și caietele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: ghiozdănaș ghiozdănel
    • format_quote Se văd cîrduri de copii, cu ghiozdanele în spate, cum merg spre școală. SAHIA, U.R.S.S. 13. DLRLC
    • format_quote Grivei, tovarășul meu drag, Nerăbdător așteaptă-n prag S-azvîrl în colț ghiozdanul... I-e dor ca s-o pornim hai-hui. IOSIF, PATR. 15. DLRLC
    • 1.1. învechit Portofel mare de piele pentru bani sau acte. DEX '09 DLRLC
      sinonime: geantă portofel servietă tașcă
      • format_quote Elevul, cu un ghiozdan cu hîrtii la subțioară, pășea tăcut și neliniștit în urma inginerului. BUJOR, S. 123. DLRLC
      • format_quote Niciodată nu iese în vaza lumii fără ghiozdan la subțioară. VLAHUȚĂ, O. A. 194. DLRLC
etimologie:
  • Din limba turcă cüzdāneutru DEX '98 DEX '09

ghiozdănel, ghiozdănelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui ghiozdan. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Ghiozdan + -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ghiozdanele” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3