15 definiții pentru ghiotură ghiotoră ghiutură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ghiotură sf [At: CREANGĂ, A. 5 / V: ~toră, ~iut~[1] / Pl: ~re / E: tc götürü] 1 (Pfm; îlav) Cu ~a Fără măsură. 2 (Îal) Fără socoteală. 3 (Reg; îf ghiutură) Legătură. corectată

  1. În original, a 2-a var. eronat scrisă: ~iut LauraGellner

GHIÓTURĂ s. f. Mulțime, cantitate mare (de lucruri); grămadă. În fiecare sîmbătă seara ne strînge ghiotură în tindă. STANCU, D. 220. ◊ (Mai ales în loc. adj. ) Cu ghiotura = în număr sau în cantitate mare; cu nemiluita, cu grămada, cu duiumul. Spune minciuni cu ghiotura. STANCU, D. 437. Avea fabrica mult de lucru. Dădea în brînci cu ce-avea de făcut. S-a mărit, se mărește mereu și ia lucrări cu ghiotura. PAS, L. II 56. Nică începe să mă asculte; și... unde nu s-apucă de însemnat la greșeli cu ghiotura pe o draniță. CREANGĂ, A. 5. – Pronunțat: ghio-.

GHIÓTURĂ s. f. Mulțime, cantitate mare; grămadă. ◊ Loc. adj. Cu ghiotura = în număr, în cantitate mare. – Tc. götürü „global, în bloc”.

GHIÓTURĂ f. mai ales art. pop. și fam.: Cu ~a în număr sau în cantitate mare; cu grămada. /<turc. götürü

ghiotură f. 1. totalitate, toptan, în locuțiunea cu ghiotura, pe dea întregul: a vinde, a cumpăra cu ghiotura; 2. grămadă în genere: greșeli cu ghiotura CR. [Turc. GÖTÜRÈ].

GHIÓTURA s. f. art. (în loc. adv.) Cu ghiotura = în număr, în cantitate mare; fără nici o deosebire; cu grămada. – Din tc. götürü.

GHIÓTURA s. f. art. (Pop. și fam.; în loc. adv.) Cu ghiotura = în număr, în cantitate mare; fără nici o deosebire; cu grămada. – Din tc. götürü.

ghĭótura (cu) loc. adv. (turc. götürü). Vechĭ. Cu ridicata, cîte mult, cu toptanu, cu vurta (fr. en gros). Azĭ fam. Cîte mult: a face prostiĭ cu ghĭotura.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghiotură s. f. art. (sil. ghio-)

!ghiótura (cu ~) (ghio-) loc. adv.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ghiótura s. f. – În expresia: cu ghiotura, în număr mare, cu grămada. Tc. kötürü (Șeineanu, II, 182; Lokotsch 734), cf. bg. giotiore.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cu ghiotura expr. mult, din belșug.

Intrare: ghiotură
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiotură
  • ghiotura
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
ghiotoră
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghiutură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

ghiotură ghiotoră ghiutură

  • 1. Cantitate mare (de lucruri).
    exemple
    • În fiecare sîmbătă seara ne strînge ghiotură în tindă. STANCU, D. 220.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (numai) singular articulat locuțiune adverbială Cu ghiotura = în număr, în cantitate mare; fără nici o deosebire; cu grămada.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Spune minciuni cu ghiotura. STANCU, D. 437.
        surse: DLRLC
      • Avea fabrica mult de lucru. Dădea în brînci cu ce-avea de făcut. S-a mărit, se mărește mereu și ia lucrări cu ghiotura. PAS, L. II 56.
        surse: DLRLC
      • Nică începe să mă asculte; și... unde nu s-apucă de însemnat la greșeli cu ghiotura pe o draniță. CREANGĂ, A. 5.
        surse: DLRLC

etimologie: