Definiția cu ID-ul 498303:
Etimologice
ghiotura s. f. – În expresia: cu ghiotura, în număr mare, cu grămada. Tc. kötürü (Șeineanu, II, 182; Lokotsch 734), cf. bg. giotiore.
ghiotura s. f. – În expresia: cu ghiotura, în număr mare, cu grămada. Tc. kötürü (Șeineanu, II, 182; Lokotsch 734), cf. bg. giotiore.