3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIONTÍT, ghiontituri, s. n. Faptul de a (se) ghionti.V. ghionti.

GHIONTÍT, ghiontituri, s. n. Faptul de a (se) ghionti.V. ghionti.

ghiontit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / Pl: ~iți, ~e / E: ghionti] 1 Îmbrâncit. 2 Lovit cu ghiontul. 3 Îmboldit. corectată

ghiontit1 sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: ghionti] 1-3 Ghiontire (1-3).

GHIONTÍT, -Ă, ghiontiți, -te, adj. Lovit cu pumnul, îmbrîncit. ◊ (Substantivat) Zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților. NEGRUZZI, S. I 38.

GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont.

GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont.

ghionti [At: NEGRUZZI, S. I, 84 / V: ~oldi / Pzi: ~tesc / E: ghiont] 1-2 vtr A(-și) da ghionturi. 3 vr A se lovi de cineva. 4 vt A îmboldi.

GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. A da (cuiva) un ghiont (spre a-l îmbrînci sau a-i atrage atenția); a înghionti. Slujitorul de pe capră ghionti de astă dată cu cotul pe stăpînul său. SADOVEANU, F. J. 150. Petre nu-l mai putu răbda, deci ghiontindu-l cît ce putu cu cotul: Păcătos nătîng! NEGRUZZI, S. I 84. ◊ Fig. Și rîsul și cîntecul de pe dîmb o împung în inimă și-o ghiontesc. CAMILAR, T. 153. ◊ Refl. reciproc. Ghiontitu-ne-am unul pe altul, chicotind înădușit. CREANGĂ, A. 128. – Variantă: ghiontui, ghiontuiesc (ISPIRESCU, U. 58), vb. IV.

A SE GHIONTÍ mă ~ésc intranz. A face concomitent schimb de ghionturi (cu cineva). /Din ghiont

A GHIONTÍ ~ésc tranz. A lovi ușor cu cotul sau cu pumnul (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /Din ghiont

ghĭoldésc, V. ghĭontesc și înghĭoldesc.

ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiș cu pumnu. – Și ghĭontuiesc. Și ghĭoldesc = înghĭoldesc.

înghĭoldésc v. tr. (d. ghĭontesc și îmboldesc). Ghĭontesc, împing (ca să-mĭ fac loc). Strîng, apes: cizma, carabina (din spate) mă înghĭoldește. Fig. Îmboldesc, îndemn, stimulez. – Și ghĭoldesc, îngoldesc, glodesc, înglodesc și înglotesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghiontít s. n., pl. ghiontíturi

ghiontít s. n. (sil. ghion-), pl. ghiontíturi

ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă

ghiontí vb. (sil. ghion-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghionteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: ghiontit (adj.)
ghiontit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiontit
  • ghiontitul
  • ghiontitu‑
  • ghionti
  • ghiontita
plural
  • ghiontiți
  • ghiontiții
  • ghiontite
  • ghiontitele
genitiv-dativ singular
  • ghiontit
  • ghiontitului
  • ghiontite
  • ghiontitei
plural
  • ghiontiți
  • ghiontiților
  • ghiontite
  • ghiontitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ghiontit (fapt)
ghiontit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiontit
  • ghiontitul
  • ghiontitu‑
plural
  • ghiontituri
  • ghiontiturile
genitiv-dativ singular
  • ghiontit
  • ghiontitului
plural
  • ghiontituri
  • ghiontiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: ghionti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghionti
  • ghiontire
  • ghiontit
  • ghiontitu‑
  • ghiontind
  • ghiontindu‑
singular plural
  • ghiontește
  • ghiontiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghiontesc
(să)
  • ghiontesc
  • ghionteam
  • ghiontii
  • ghiontisem
a II-a (tu)
  • ghiontești
(să)
  • ghiontești
  • ghionteai
  • ghiontiși
  • ghiontiseși
a III-a (el, ea)
  • ghiontește
(să)
  • ghiontească
  • ghiontea
  • ghionti
  • ghiontise
plural I (noi)
  • ghiontim
(să)
  • ghiontim
  • ghionteam
  • ghiontirăm
  • ghiontiserăm
  • ghiontisem
a II-a (voi)
  • ghiontiți
(să)
  • ghiontiți
  • ghionteați
  • ghiontirăți
  • ghiontiserăți
  • ghiontiseți
a III-a (ei, ele)
  • ghiontesc
(să)
  • ghiontească
  • ghionteau
  • ghionti
  • ghiontiseră
ghioldi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghiontui
  • ghiontuire
  • ghiontuit
  • ghiontuitu‑
  • ghiontuind
  • ghiontuindu‑
singular plural
  • ghiontuește
  • ghiontuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghiontuesc
(să)
  • ghiontuesc
  • ghiontueam
  • ghiontuii
  • ghiontuisem
a II-a (tu)
  • ghiontuești
(să)
  • ghiontuești
  • ghiontueai
  • ghiontuiși
  • ghiontuiseși
a III-a (el, ea)
  • ghiontuește
(să)
  • ghiontuească
  • ghiontuea
  • ghiontui
  • ghiontuise
plural I (noi)
  • ghiontuim
(să)
  • ghiontuim
  • ghiontueam
  • ghiontuirăm
  • ghiontuiserăm
  • ghiontuisem
a II-a (voi)
  • ghiontuiți
(să)
  • ghiontuiți
  • ghiontueați
  • ghiontuirăți
  • ghiontuiserăți
  • ghiontuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ghiontuesc
(să)
  • ghiontuească
  • ghiontueau
  • ghiontui
  • ghiontuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghiontit (adj.)

  • 1. Lovit cu pumnul; îmbrâncit.
    surse: DLRLC sinonime: îmbrâncitură
    • 1.1. (și) substantivat Zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților. NEGRUZZI, S. I 38.
      surse: DLRLC

etimologie:

ghiontit (fapt)

  • 1. Faptul de a (se) ghionti.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi ghionti
    surse: DEX '98 DEX '09

ghionti ghioldi ghiontui

  • 1. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci.
    exemple
    • Slujitorul de pe capră ghionti de astă dată cu cotul pe stăpînul său. SADOVEANU, F. J. 150.
      surse: DLRLC
    • Petre nu-l mai putu răbda, deci ghiontindu-l cît ce putu cu cotul: Păcătos nătîng! NEGRUZZI, S. I 84.
      surse: DLRLC
    • figurat Și rîsul și cîntecul de pe dîmb o împung în inimă și-o ghiontesc. CAMILAR, T. 153.
      surse: DLRLC
    • Ghiontitu-ne-am unul pe altul, chicotind înădușit. CREANGĂ, A. 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ghiont
    surse: DEX '98 DEX '09