2 intrări
43 de definiții
din care- explicative (28)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-. – Pl. și: ghionoi. – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.
ghionoaie sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 282 / P: ghi-o~ / V: gheo~, gheu~, gheunoi, geonoaie, geunoaie, gio~ / Pl: ~ / E: cf alb gjon] 1 (Orn; Mun) Ciocănitoare. 2 (Fig) Femeie rea și cicălitoare. 3 (Reg) Legumă nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIONOÁIE, ghionoi, s. f. (Ornit.; pop.) Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o- – Pl. și: ghionoaie. – Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GHIONOÁIE, ghionoi și ghionoaie, s. f. (Ornit.) Ciocănitoare. Ghionoaie cu pliscuri de oțel tocau în arbori și pădurea largă răsuna a sec. HOGAȘ, M. N. 73. Îi venea din depărtare la auz chiotul ghionoaiei, ce-și ascuțea noaptea ciocul de coaja copacilor. ODOBESCU, S, III 182. – Pronunțat: ghi-o-. – Variante: gheonoáie (ISPIRESCU, L. 5), gheunoáie (AGÎRBICEANU, S. P. 18, GOGA, P. 56, COȘBUC, P. I 301) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIONOÁIE ~ói f. pop. Pasăre sedentară de talie medie, cu penaj viu colorat, având cioc puternic, cu ajutorul căruia sparge coaja copacilor prin ciocănit pentru a căuta insecte; ciocănitoare. [G.-D. ghionoii și ghionoaiei; Sil. ghi-o-] /<alb. gjon
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GHIONOAIE s. f. (ȚR) Ciocănitoare. Cuvînt de gheonoaie. Gheonoaia iaste o pasăre pestriță. F 1700, 264r. Ghionoaia zboară din copaciu în copaciu. F 1777, 164r; cf. ST. LEX., 282. Variante: gheonoaie, gheoroaie (F 1700, 264r). Etimologie necunoscută. Vezi și ghionoi. Cf. v â r d a i c ă.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ghionoaie f. V. gheonoaie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghionoáĭe și vionoáĭe f., pl. oĭ (d. vioĭ, vioaĭe, vrom. *vioñĭ, *vioañe pin aluz. la vioicĭunea păsărilor cu acest nume: cĭocănitoarea, codobatura și cap-întórturu. Tot de aci și mrom. ghion, graur [Dal.] alb. ghĭon, cucuvea [Mexer], și de aci ngr. ghĭónis, codobatură [Legr.]. V. ghionoĭ). Cĭocănitoare, o pasăre. Ghionoi (Bz.). – Și gheon- și gheun-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHEONOÁIE s. f. v. ghionoaie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHEONOÁIE s. f. v. ghionoaie.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GHEONOÁIE s. f. v. ghionoaie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHEUNOÁIE s. f. v. ghionoaie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHEUNOÁIE s. f. v. ghionoaie.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GHEUNOÁIE s. f. v. ghionoaie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
geonoaie sf vz ghionoaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
geunoaie sf vz ghionoaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghenoaie sf vz ghionoaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gheunoaie sf vz ghionoaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gheunoi1 sm vz ghionoaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gheunoi2 sn vz ghionoi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghionoi sn [At: DAMÉ, T. 38 / V: gheu~ / Pl: ~oaie / E: nct] Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul din capete și în formă de ciocan la celălalt capăt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gionoaie sf vz ghionoaie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Tîrnăcop cu un capăt ascuțit și cu celălalt în formă de ciocan, întrebuințat la săpatul și cioplitul pietrelor în lucrările de abataj, la exploatări carbonifere și mai ales miniere. – Pronunțat: ghi-o-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIONÓI ~oáie n. Târnăcop cu un braț lung și ascuțit la un capăt, iar cu celălalt în formă de ciocan, folosit în lucrări miniere. /Din chionoaie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GHIONOI s. m. (ȚR) Masculul ciocănitoarei. Viind ghionoiul, pică sînge de la el peste ranele lor și-i înviiază. F 1777, 164r. Etimologie: ghionoaie. Vezi și ghionoaie.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
gheonoaie (ghionoaie) f. 1. pasăre călătoare care ciocănește în coaja arborilor spre a prinde viermi: mă ciocănește ca covaciul și ca gheonoaia copaciul PANN; 2. fig. muiere rea: gheonoaia de mumă-sa vitregă POP. [Dintr’un primitiv ghion, păstrat în macedo-română cu sensul de gheonoaie și de pasăre nocturnă, răspunzând albanezului GHION, buhă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gheonoiu (ghionoiu) m. 1. bărbățelul gheonoaiei; 2. Tr. un fel de târnăcop (aluziune la ciocănitul pasării): gheonoiul se întrebuințează ca și târnăcopul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gheonoáĭe, V. ghionoaĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gheunoáĭe, V. ghionoaĭe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gheunóĭ, V. ghionoĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghionóĭ n., pl. oaĭe (d. ghionoaĭe, ca și fr. pic, ghionoaĭe și tîrnăcop. V. ghin. Munt. Trans. Tîrnăcop (c’un singur cĭoc). – Și gheonoĭ și gheunoĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!ghionoaie (ciocănitoare) (ghi-o-) s. f., art. ghionoaia, g.-d. art. ghionoaiei; pl. ghionoaie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
ghionoáie s. f. (sil. ghi-o-), art. ghionoáia, g.-d. art. ghionóii/ghionoáiei; pl. ghionói/ghionoáie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghionoaie (i-o), pl. ghionoi
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ghionoaie, -noaie.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
ghionoi (târnăcop) (ghi-o-) s. n., pl. ghionoaie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghionói (instrument) s. n. (sil. ghi-o-), pl. ghionoáie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GHIONOÁIE s. v. ciocănitoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GHIONOAIE s. (ORNIT.) ciocănitoare, (reg.) bocănitoare, scobitoare, tocănitoare, verdaică, verdoaică, virdare. (~ denumește mai multe specii de păsări arboricole.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHEUNÓI s. v. târnăcop.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GHIONÓI s. (TEHN.) (prin Maram. și Transilv.) sapă, (prin Transilv.) știoacă. (~ se folosește la lucrările de abataj.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gheunoi s. v. TÎRNĂCOP.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIONOI s. (TEHN.) (prin Maram. și Transilv.) sapă, (prin Transilv.) știoacă. (~ se folosește la lucrările de abataj.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ghionoáie, ghionói, s.f. (pop.) 1. ciocănitoare. 2. (fig.) muiere rea.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ghionoáie, ghionoi, s.f. – (ornit.) Ciocănitoare (Picus viridis). În Maramureș este o specie sedentară, care părăsește însă iarna pădurea, apărând în livezi, unde găsește mușuroaie de furnici, ouăle acestora fiind hrana lor preferată (Ardelean, Beres, 2000). – Cf. alb. gjon „cucuvea” (DEX, MDA); cuvânt autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu), cf. alb. gon, gjon „cucuvea”; din baza *glon-, rad. *g(h)el- „a striga, a țipa, a zbiera” < i.-e. *ghel- (Russu, 1970: 167).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghionoáie, ghionoi, s.f. – (ornit.; pop.) Ciocănitoare (Picus viridis). În Maramureș este o specie sedentară, care părăsește însă iarna pădurea, apărând în livezi, unde găsește mușuroaie de furnici, ouăle acestora fiind hrana lor preferată (Ardelean, Beres 2000). – Cuvânt autohton, cf. alb. gjon „cucuvea” (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: ghi-o-
substantiv feminin (F129) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F129) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F132) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: ghi-o-
substantiv feminin (F132) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F129) Surse flexiune: DLRLC | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F132) Surse flexiune: DLRLC | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N66) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: ghi-o-noi
substantiv neutru (N66) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N66) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ghionoaie, ghionoaiesubstantiv feminin
- 1. Ciocănitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ciocănitoare
- Ghionoaie cu pliscuri de oțel tocau în arbori și pădurea largă răsuna a sec. HOGAȘ, M. N. 73. DLRLC
- Îi venea din depărtare la auz chiotul ghionoaiei, ce-și ascuțea noaptea ciocul de coaja copacilor. ODOBESCU, S, III 182. DLRLC
-
etimologie:
- gjon „cucuvea”. DEX '09 DEX '98
ghionoi, ghionoaiesubstantiv neutru
etimologie:
- DEX '98 DEX '09