2 intrări

43 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-.Pl. și: ghionoi.Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.

ghionoaie sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 282 / P: ghi-o~ / V: gheo~, gheu~, gheunoi, geonoaie, geunoaie, gio~ / Pl: ~ / E: cf alb gjon] 1 (Orn; Mun) Ciocănitoare. 2 (Fig) Femeie rea și cicălitoare. 3 (Reg) Legumă nedefinită mai îndeaproape.

GHIONOÁIE, ghionoi, s. f. (Ornit.; pop.) Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-Pl. și: ghionoaie.Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.

GHIONOÁIE, ghionoi și ghionoaie, s. f. (Ornit.) Ciocănitoare. Ghionoaie cu pliscuri de oțel tocau în arbori și pădurea largă răsuna a sec. HOGAȘ, M. N. 73. Îi venea din depărtare la auz chiotul ghionoaiei, ce-și ascuțea noaptea ciocul de coaja copacilor. ODOBESCU, S, III 182. – Pronunțat: ghi-o-. – Variante: gheonoáie (ISPIRESCU, L. 5), gheunoáie (AGÎRBICEANU, S. P. 18, GOGA, P. 56, COȘBUC, P. I 301) s. f.

GHIONOÁIE ~ói f. pop. Pasăre sedentară de talie medie, cu penaj viu colorat, având cioc puternic, cu ajutorul căruia sparge coaja copacilor prin ciocănit pentru a căuta insecte; ciocănitoare. [G.-D. ghionoii și ghionoaiei; Sil. ghi-o-] /<alb. gjon

GHIONOAIE s. f. (ȚR) Ciocănitoare. Cuvînt de gheonoaie. Gheonoaia iaste o pasăre pestriță. F 1700, 264r. Ghionoaia zboară din copaciu în copaciu. F 1777, 164r; cf. ST. LEX., 282. Variante: gheonoaie, gheoroaie (F 1700, 264r). Etimologie necunoscută. Vezi și ghionoi. Cf. v â r d a i c ă.

ghionoáĭe și vionoáĭe f., pl. (d. vioĭ, vioaĭe, vrom. *vioñĭ, *vioañe pin aluz. la vioicĭunea păsărilor cu acest nume: cĭocănitoarea, codobatura și cap-întórturu. Tot de aci și mrom. ghion, graur [Dal.] alb. ghĭon, cucuvea [Mexer], și de aci ngr. ghĭónis, codobatură [Legr.]. V. ghionoĭ). Cĭocănitoare, o pasăre. Ghionoi (Bz.). – Și gheon- și gheun-.

GHEONOÁIE s. f. v. ghionoaie.

GHEUNOÁIE s. f. v. ghionoaie.

GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec.

GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec.

ghionoi sn [At: DAMÉ, T. 38 / V: gheu~ / Pl: ~oaie / E: nct] Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul din capete și în formă de ciocan la celălalt capăt.

GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Tîrnăcop cu un capăt ascuțit și cu celălalt în formă de ciocan, întrebuințat la săpatul și cioplitul pietrelor în lucrările de abataj, la exploatări carbonifere și mai ales miniere. – Pronunțat: ghi-o-.

GHIONÓI ~oáie n. Târnăcop cu un braț lung și ascuțit la un capăt, iar cu celălalt în formă de ciocan, folosit în lucrări miniere. /Din chionoaie

GHIONOI s. m. (ȚR) Masculul ciocănitoarei. Viind ghionoiul, pică sînge de la el peste ranele lor și-i înviiază. F 1777, 164r. Etimologie: ghionoaie. Vezi și ghionoaie.

gheonoaie (ghionoaie) f. 1. pasăre călătoare care ciocănește în coaja arborilor spre a prinde viermi: mă ciocănește ca covaciul și ca gheonoaia copaciul PANN; 2. fig. muiere rea: gheonoaia de mumă-sa vitregă POP. [Dintr’un primitiv ghion, păstrat în macedo-română cu sensul de gheonoaie și de pasăre nocturnă, răspunzând albanezului GHION, buhă].

gheonoiu (ghionoiu) m. 1. bărbățelul gheonoaiei; 2. Tr. un fel de târnăcop (aluziune la ciocănitul pasării): gheonoiul se întrebuințează ca și târnăcopul.

ghionóĭ n., pl. oaĭe (d. ghionoaĭe, ca și fr. pic, ghionoaĭe și tîrnăcop. V. ghin. Munt. Trans. Tîrnăcop (c’un singur cĭoc). – Și gheonoĭ și gheunoĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!ghionoaie (ciocănitoare) (ghi-o-) s. f., art. ghionoaia, g.-d. art. ghionoaiei; pl. ghionoaie

ghionoáie s. f. (sil. ghi-o-), art. ghionoáia, g.-d. art. ghionóii/ghionoáiei; pl. ghionói/ghionoáie

ghionoi (târnăcop) (ghi-o-) s. n., pl. ghionoaie

ghionói (instrument) s. n. (sil. ghi-o-), pl. ghionoáie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GHIONOAIE s. (ORNIT.) ciocănitoare, (reg.) bocănitoare, scobitoare, tocănitoare, verdaică, verdoaică, virdare. (~ denumește mai multe specii de păsări arboricole.)

GHIONÓI s. (TEHN.) (prin Maram. și Transilv.) sapă, (prin Transilv.) știoacă. (~ se folosește la lucrările de abataj.)

GHIONOI s. (TEHN.) (prin Maram. și Transilv.) sapă, (prin Transilv.) știoacă. (~ se folosește la lucrările de abataj.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ghionoáie, ghionói, s.f. (pop.) 1. ciocănitoare. 2. (fig.) muiere rea.

ghionoáie, ghionoi, s.f. – (ornit.) Ciocănitoare (Picus viridis). În Maramureș este o specie sedentară, care părăsește însă iarna pădurea, apărând în livezi, unde găsește mușuroaie de furnici, ouăle acestora fiind hrana lor preferată (Ardelean, Beres, 2000). – Cf. alb. gjon „cucuvea” (DEX, MDA); cuvânt autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu), cf. alb. gon, gjon „cucuvea”; din baza *glon-, rad. *g(h)el- „a striga, a țipa, a zbiera” < i.-e. *ghel- (Russu, 1970: 167).

ghionoáie, ghionoi, s.f. – (ornit.; pop.) Ciocănitoare (Picus viridis). În Maramureș este o specie sedentară, care părăsește însă iarna pădurea, apărând în livezi, unde găsește mușuroaie de furnici, ouăle acestora fiind hrana lor preferată (Ardelean, Beres 2000). – Cuvânt autohton, cf. alb. gjon „cucuvea” (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).

Intrare: ghionoaie
ghionoaie1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: ghi-o- info
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghionoaie
  • ghionoaia
plural
  • ghionoaie
  • ghionoaiele
genitiv-dativ singular
  • ghionoaie
  • ghionoaiei
plural
  • ghionoaie
  • ghionoaielor
vocativ singular
plural
gheonoaie1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheonoaie
  • gheonoaia
plural
  • gheonoaie
  • gheonoaiele
genitiv-dativ singular
  • gheonoaie
  • gheonoaiei
plural
  • gheonoaie
  • gheonoaielor
vocativ singular
plural
gheonoaie2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F132)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheonoaie
  • gheonoaia
plural
  • gheonoi
  • gheonoile
genitiv-dativ singular
  • gheonoi
  • gheonoii
plural
  • gheonoi
  • gheonoilor
vocativ singular
plural
ghionoaie2 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: ghi-o- info
substantiv feminin (F132)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghionoaie
  • ghionoaia
plural
  • ghionoi
  • ghionoile
genitiv-dativ singular
  • ghionoi
  • ghionoii
plural
  • ghionoi
  • ghionoilor
vocativ singular
plural
gheunoaie1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheunoaie
  • gheunoaia
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaiele
genitiv-dativ singular
  • gheunoaie
  • gheunoaiei
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaielor
vocativ singular
plural
gheunoaie2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F132)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheunoaie
  • gheunoaia
plural
  • gheunoi
  • gheunoile
genitiv-dativ singular
  • gheunoi
  • gheunoii
plural
  • gheunoi
  • gheunoilor
vocativ singular
plural
geonoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
geunoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghenoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheunoi
  • gheunoiul
  • gheunoiu‑
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaiele
genitiv-dativ singular
  • gheunoi
  • gheunoiului
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaielor
vocativ singular
plural
gionoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ghionoi
  • silabație: ghi-o-noi info
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghionoi
  • ghionoiul
  • ghionoiu‑
plural
  • ghionoaie
  • ghionoaiele
genitiv-dativ singular
  • ghionoi
  • ghionoiului
plural
  • ghionoaie
  • ghionoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheunoi
  • gheunoiul
  • gheunoiu‑
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaiele
genitiv-dativ singular
  • gheunoi
  • gheunoiului
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ghionoaie, ghionoaiesubstantiv feminin

  • 1. ornitologie popular Ciocănitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ciocănitoare
    • format_quote Ghionoaie cu pliscuri de oțel tocau în arbori și pădurea largă răsuna a sec. HOGAȘ, M. N. 73. DLRLC
    • format_quote Îi venea din depărtare la auz chiotul ghionoaiei, ce-și ascuțea noaptea ciocul de coaja copacilor. ODOBESCU, S, III 182. DLRLC
etimologie:

ghionoi, ghionoaiesubstantiv neutru

  • 1. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.