2 intrări

  • ghionoaie geonoaie geunoaie ghenoaie gheonoaie gheonoaie gheunoaie gheunoaie gheunoi gionoaie
  • ghionoi gheunoi

44 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ghionoaie sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 282 / P: ghi-o~ / V: gheo~, gheu~, gheunoi, geonoaie, geunoaie, gio~ / Pl: ~ / E: cf alb gjon] 1 (Orn; Mun) Ciocănitoare. 2 (Fig) Femeie rea și cicălitoare. 3 (Reg) Legumă nedefinită mai îndeaproape.

GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-.Pl. și: ghionoi.Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.

GHIONOÁIE, ghionoi, s. f. (Ornit.; pop.) Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-Pl. și: ghionoaie.Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.

GHIONOÁIE, ghionoi și ghionoaie, s. f. (Ornit.) Ciocănitoare. Ghionoaie cu pliscuri de oțel tocau în arbori și pădurea largă răsuna a sec. HOGAȘ, M. N. 73. Îi venea din depărtare la auz chiotul ghionoaiei, ce-și ascuțea noaptea ciocul de coaja copacilor. ODOBESCU, S, III 182. – Pronunțat: ghi-o-. – Variante: gheonoáie (ISPIRESCU, L. 5), gheunoáie (AGÎRBICEANU, S. P. 18, GOGA, P. 56, COȘBUC, P. I 301) s. f.

!ghionoáie (ciocănitoare) (ghi-o-) s. f., art. ghionoáia, g.-d. art. ghionoáiei; pl. ghionoáie

ghionoáie s. f. (sil. ghi-o-), art. ghionoáia, g.-d. art. ghionóii/ghionoáiei; pl. ghionói/ghionoáie

GHIONOÁIE s. v. ciocănitoare.

GHIONOÁIE ~ói f. pop. Pasăre sedentară de talie medie, cu penaj viu colorat, având cioc puternic, cu ajutorul căruia sparge coaja copacilor prin ciocănit pentru a căuta insecte; ciocănitoare. [G.-D. ghionoii și ghionoaiei; Sil. ghi-o-] /<alb. gjon

ghionoáie, ghionói, s.f. (pop.) 1. ciocănitoare. 2. (fig.) muiere rea.

ghionoáĭe și vionoáĭe f., pl. (d. vioĭ, vioaĭe, vrom. *vioñĭ, *vioañe pin aluz. la vioicĭunea păsărilor cu acest nume: cĭocănitoarea, codobatura și cap-întórturu. Tot de aci și mrom. ghion, graur [Dal.] alb. ghĭon, cucuvea [Mexer], și de aci ngr. ghĭónis, codobatură [Legr.]. V. ghionoĭ). Cĭocănitoare, o pasăre. Ghionoi (Bz.). – Și gheon- și gheun-.

ghionoi sn [At: DAMÉ, T. 38 / V: gheu~ / Pl: ~oaie / E: nct] Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul din capete și în formă de ciocan la celălalt capăt.

GHEONOÁIE s. f. v. ghionoaie.

arată toate definițiile

Intrare: ghionoaie
ghionoaie1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabisire: ghi-o-
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghionoaie ghionoaia
plural ghionoaie ghionoaiele
genitiv-dativ singular ghionoaie ghionoaiei
plural ghionoaie ghionoaielor
vocativ singular
plural
gheonoaie1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gheonoaie gheonoaia
plural gheonoaie gheonoaiele
genitiv-dativ singular gheonoaie gheonoaiei
plural gheonoaie gheonoaielor
vocativ singular
plural
gheonoaie2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F132)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gheonoaie gheonoaia
plural gheonoi gheonoile
genitiv-dativ singular gheonoi gheonoii
plural gheonoi gheonoilor
vocativ singular
plural
ghionoaie2 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabisire: ghi-o-
substantiv feminin (F132)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghionoaie ghionoaia
plural ghionoi ghionoile
genitiv-dativ singular ghionoi ghionoii
plural ghionoi ghionoilor
vocativ singular
plural
gheunoaie1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gheunoaie gheunoaia
plural gheunoaie gheunoaiele
genitiv-dativ singular gheunoaie gheunoaiei
plural gheunoaie gheunoaielor
vocativ singular
plural
gheunoaie2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F132)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gheunoaie gheunoaia
plural gheunoi gheunoile
genitiv-dativ singular gheunoi gheunoii
plural gheunoi gheunoilor
vocativ singular
plural
geonoaie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
geunoaie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
ghenoaie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gheunoi gheunoiul
plural gheunoaie gheunoaiele
genitiv-dativ singular gheunoi gheunoiului
plural gheunoaie gheunoaielor
vocativ singular
plural
gionoaie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: ghionoi
  • silabisire: ghi-o-noi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ghionoi ghionoiul
plural ghionoaie ghionoaiele
genitiv-dativ singular ghionoi ghionoiului
plural ghionoaie ghionoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gheunoi gheunoiul
plural gheunoaie gheunoaiele
genitiv-dativ singular gheunoi gheunoiului
plural gheunoaie gheunoaielor
vocativ singular
plural

ghionoaie geonoaie geunoaie ghenoaie gheonoaie gheonoaie gheunoaie gheunoaie gheunoi gionoaie

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ghionoaie cu pliscuri de oțel tocau în arbori și pădurea largă răsuna a sec. HOGAȘ, M. N. 73.
      surse: DLRLC
    • Îi venea din depărtare la auz chiotul ghionoaiei, ce-și ascuțea noaptea ciocul de coaja copacilor. ODOBESCU, S, III 182.
      surse: DLRLC

etimologie:

ghionoi gheunoi

  • 1. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sapă știoacă

etimologie: