31 de definiții pentru ghionoaie geonoaie geunoaie ghenoaie gheonoaie (2) gheunoaie (2) gheunoi gionoaie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ghionoaie sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 282 / P: ghi-o~ / V: gheo~, gheu~, gheunoi, geonoaie, geunoaie, gio~ / Pl: ~ / E: cf alb gjon] 1 (Orn; Mun) Ciocănitoare. 2 (Fig) Femeie rea și cicălitoare. 3 (Reg) Legumă nedefinită mai îndeaproape.

GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-.Pl. și: ghionoi.Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.

GHIONOÁIE, ghionoi, s. f. (Ornit.; pop.) Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-Pl. și: ghionoaie.Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.

GHIONOÁIE, ghionoi și ghionoaie, s. f. (Ornit.) Ciocănitoare. Ghionoaie cu pliscuri de oțel tocau în arbori și pădurea largă răsuna a sec. HOGAȘ, M. N. 73. Îi venea din depărtare la auz chiotul ghionoaiei, ce-și ascuțea noaptea ciocul de coaja copacilor. ODOBESCU, S, III 182. – Pronunțat: ghi-o-. – Variante: gheonoáie (ISPIRESCU, L. 5), gheunoáie (AGÎRBICEANU, S. P. 18, GOGA, P. 56, COȘBUC, P. I 301) s. f.

GHIONOÁIE ~ói f. pop. Pasăre sedentară de talie medie, cu penaj viu colorat, având cioc puternic, cu ajutorul căruia sparge coaja copacilor prin ciocănit pentru a căuta insecte; ciocănitoare. [G.-D. ghionoii și ghionoaiei; Sil. ghi-o-] /<alb. gjon

ghionoáĭe și vionoáĭe f., pl. (d. vioĭ, vioaĭe, vrom. *vioñĭ, *vioañe pin aluz. la vioicĭunea păsărilor cu acest nume: cĭocănitoarea, codobatura și cap-întórturu. Tot de aci și mrom. ghion, graur [Dal.] alb. ghĭon, cucuvea [Mexer], și de aci ngr. ghĭónis, codobatură [Legr.]. V. ghionoĭ). Cĭocănitoare, o pasăre. Ghionoi (Bz.). – Și gheon- și gheun-.

GHEONOÁIE s. f. v. ghionoaie.

GHEONOÁIE s. f. v. ghionoaie.

GHEUNOÁIE s. f. v. ghionoaie.

GHEUNOÁIE s. f. v. ghionoaie.

gheonoaie (ghionoaie) f. 1. pasăre călătoare care ciocănește în coaja arborilor spre a prinde viermi: mă ciocănește ca covaciul și ca gheonoaia copaciul PANN; 2. fig. muiere rea: gheonoaia de mumă-sa vitregă POP. [Dintr’un primitiv ghion, păstrat în macedo-română cu sensul de gheonoaie și de pasăre nocturnă, răspunzând albanezului GHION, buhă].

ghionóĭ n., pl. oaĭe (d. ghionoaĭe, ca și fr. pic, ghionoaĭe și tîrnăcop. V. ghin. Munt. Trans. Tîrnăcop (c’un singur cĭoc). – Și gheonoĭ și gheunoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!ghionoáie (ciocănitoare) (ghi-o-) s. f., art. ghionoáia, g.-d. art. ghionoáiei; pl. ghionoáie

ghionoáie s. f. (sil. ghi-o-), art. ghionoáia, g.-d. art. ghionóii/ghionoáiei; pl. ghionói/ghionoáie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHIONOÁIE s. v. ciocănitoare.

GHIONOAIE s. (ORNIT.) ciocănitoare, (reg.) bocănitoare, scobitoare, tocănitoare, verdaică, verdoaică, virdare. (~ denumește mai multe specii de păsări arboricole.)

GHEUNÓI s. v. târnăcop.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ghionoáie, ghionói, s.f. (pop.) 1. ciocănitoare. 2. (fig.) muiere rea.

ghionoáie, ghionoi, s.f. – (ornit.) Ciocănitoare (Picus viridis). În Maramureș este o specie sedentară, care părăsește însă iarna pădurea, apărând în livezi, unde găsește mușuroaie de furnici, ouăle acestora fiind hrana lor preferată (Ardelean, Beres, 2000). – Cf. alb. gjon „cucuvea” (DEX, MDA); cuvânt autohton (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu), cf. alb. gon, gjon „cucuvea”; din baza *glon-, rad. *g(h)el- „a striga, a țipa, a zbiera” < i.-e. *ghel- (Russu, 1970: 167).

ghionoáie, ghionoi, s.f. – (ornit.; pop.) Ciocănitoare (Picus viridis). În Maramureș este o specie sedentară, care părăsește însă iarna pădurea, apărând în livezi, unde găsește mușuroaie de furnici, ouăle acestora fiind hrana lor preferată (Ardelean, Beres 2000). – Cuvânt autohton, cf. alb. gjon „cucuvea” (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).

Intrare: ghionoaie
ghionoaie1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: ghi-o-
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghionoaie
  • ghionoaia
plural
  • ghionoaie
  • ghionoaiele
genitiv-dativ singular
  • ghionoaie
  • ghionoaiei
plural
  • ghionoaie
  • ghionoaielor
vocativ singular
plural
gheonoaie1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheonoaie
  • gheonoaia
plural
  • gheonoaie
  • gheonoaiele
genitiv-dativ singular
  • gheonoaie
  • gheonoaiei
plural
  • gheonoaie
  • gheonoaielor
vocativ singular
plural
gheonoaie2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F132)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheonoaie
  • gheonoaia
plural
  • gheonoi
  • gheonoile
genitiv-dativ singular
  • gheonoi
  • gheonoii
plural
  • gheonoi
  • gheonoilor
vocativ singular
plural
ghionoaie2 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: ghi-o-
substantiv feminin (F132)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghionoaie
  • ghionoaia
plural
  • ghionoi
  • ghionoile
genitiv-dativ singular
  • ghionoi
  • ghionoii
plural
  • ghionoi
  • ghionoilor
vocativ singular
plural
gheunoaie1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheunoaie
  • gheunoaia
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaiele
genitiv-dativ singular
  • gheunoaie
  • gheunoaiei
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaielor
vocativ singular
plural
gheunoaie2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F132)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheunoaie
  • gheunoaia
plural
  • gheunoi
  • gheunoile
genitiv-dativ singular
  • gheunoi
  • gheunoii
plural
  • gheunoi
  • gheunoilor
vocativ singular
plural
geonoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
geunoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghenoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheunoi
  • gheunoiul
  • gheunoiu‑
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaiele
genitiv-dativ singular
  • gheunoi
  • gheunoiului
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaielor
vocativ singular
plural
gionoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghionoaie geonoaie geunoaie ghenoaie gheonoaie (2) gheunoaie (2) gheunoi gionoaie

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ghionoaie cu pliscuri de oțel tocau în arbori și pădurea largă răsuna a sec. HOGAȘ, M. N. 73.
      surse: DLRLC
    • Îi venea din depărtare la auz chiotul ghionoaiei, ce-și ascuțea noaptea ciocul de coaja copacilor. ODOBESCU, S, III 182.
      surse: DLRLC

etimologie: