ghint sn [At: DA / Pl: ~uri / E: pn gwint, ucr гвинт] 1 Șanț în formă de spirală, făcut pe suprafața interioară a țevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe o traiectorie dată. 2 (Iuz) Filet. 3 Cui sau piron cu capătul lat și proeminent Cf bold, țintă.

GHINT, ghinturi, s. n. 1. (Tehn.; mai ales la pl.) Șanț săpat în formă de elice în peretele interior al țevii unei arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe traiectorie. 2. Cui de fier, cu capătul lat și bulbucat.

GHINT ~uri n. 1) Șănțuleț elicoidal pe partea interioară a țevii unei arme de foc, menit să-i dea proiectilului o mișcare de rotație. 2) Cui de metal cu gămălie mare și bombată. /<pol. gwint, ucr. gvint

ghint n. scobitură înăuntrul unei arme de foc. [Rut. GVINT (din nemț. Gewinde)]. V. ghivint.

ghint n., pl. urĭ (pol. gwint, rut. gvint. V. ghivent). Pl. Șănțulețele spiralate din țeava uneĭ arme. Piron scurt și gros cu gămălia mare (nit).

ghinț¹ sn [At: MARIAN, D. 199 / V: (sg refăcut după pl) ~țură sf / Pl: ~uri / E: nct]^[1] incompletă în original

ghinț² sn [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~uri / E: nct] Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. corectat(ă)

ghințură² sf vz ghinț¹

GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. Ace, sule, clește, pilă, ciocan, ghinț... tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 81.

GHINȚ ~uri n. Unealtă de cizmărie cu care se lărgește cizma. /Orig. nec.

ghinț n. Mold. lemnul de care se servă cismarul spre a lărgi cisma: clește, pilă, ciocan, ghinț CR. [Origină necunoscută].

1) ghinț n., pl. urĭ. Pl. Ghindurĭ multe și micĭ care se fac pe la gît, mînĭ și picĭoare cînd eștĭ răcit. – Din pl. ghințurĭ, există și un sing. ghințură, pl. ĭ.

2) ghinț n., pl. urĭ. Nord. O unealtă de lemn cu care cizmaru lărgește ghetele.

ghint s. n., pl. ghinturi

ghint s. n., pl. ghinturi

ghint s. n., pl. ghinturi

ghinț s. n., pl. ghințuri

ghințură s. f., g.-d. art. ghințurei; pl. ghințure

ghinț s. n., pl. ghințuri

ghinț s. n., pl. ghințuri

ghinț, ghințuri, s.n. (reg.) 1. unealtă de lărgit gheata. 2. nod de sânge închegat de răceală în corp.