ghint sn [At: DA / Pl: ~uri / E: pn gwint, ucr гвинт] 1 Șanț în formă de spirală, făcut pe suprafața interioară a țevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe o traiectorie dată. 2 (Iuz) Filet. 3 Cui sau piron cu capătul lat și proeminent Cf bold, țintă.