2 intrări
13 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GHIMIE, ghimii, s. f. (Înv.) Corabie (mică). – Din tc. gemi.
GHIMIE, ghimii, s. f. (Înv.) Corabie (mică). – Din tc. gemi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ghimie sf [At: MAGAZIN IST. IV, 309/8 / Pl: ~ii / E: tc gemi] (Tcî) Corabie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GHIMIE, ghimii, s. f. (Învechit și arhaizant) Corabie mică. Ghimia asta, în fundul căreia zacem, este cu adevărat ghimia ispășirii noastre. CAMIL PETRESCU, B. 176. Pe luciul Dunării se ivi o ghimie cu pînzele umflate. ALECSANDRI, la TDRG. – Variantă: gimie (BOLINTINEANU, O. 264) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghimie f. șalupă: pe luciul Dunării se ivi o ghimie AL. [Turc. GHEMI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ghimíe f. (turc. gemi, vas, corabie; sîrb. bg. gemiĭa, ung. gémia). Vechĭ. Corăbioară.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GIMIE s. f. v. ghimie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GIMIE, gimii, s. f. V. ghimie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ghimie (înv.) s. f., art. ghimia, g.-d. art. ghimiei; pl. ghimii, art. ghimiile (desp. -mi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
ghimie (înv.) s. f., art. ghimia, g.-d. art. ghimiei; pl. ghimii, art. ghimiile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ghimie s. f., art. ghimia, g.-d. art. ghimiei; pl. ghimii, art. ghimiile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GHIMIE s. v. corabie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ghimie s. v. CORABIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ghimie (ghimii), s. f. – Corabie, navă. Tc. gemi (Șeineanu, III, 56; Lokotsch 709), cf. alb. gemi, bg. semiĭa. Sec. XVIII, înv. – Der. ghimigiu, s. m. (înv., marinar), din tc. gemici.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ghimie, ghimiisubstantiv feminin
- 1. Corabie (mică). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: corabie
- Ghimia asta, în fundul căreia zacem, este cu adevărat ghimia ispășirii noastre. CAMIL PETRESCU, B. 176. DLRLC
- Pe luciul Dunării se ivi o ghimie cu pînzele umflate. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
-
etimologie:
- gemi DEX '98 DEX '09