GHIMIE, ghimii, s. f. (Învechit și arhaizant) Corabie mică. Ghimia asta, în fundul căreia zacem, este cu adevărat ghimia ispășirii noastre. CAMIL PETRESCU, B. 176. Pe luciul Dunării se ivi o ghimie cu pînzele umflate. ALECSANDRI, la TDRG. – Variantă: gimie (BOLINTINEANU, O. 264) s. f.