2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.

ghiftuit, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 219/15 / Pl: ~iți, ~e / E: ghiftui] Îmbuibat.

GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. (Fam. și peior.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – V. ghiftui.

GHIFTUÍT, -Ă, ghiftuiți, -te, adj. Îndopat, îmbuibat. (Substantivat) De ce nu erau cotrobăite podurile, beciurile, cămările înstăriților, ghiftuiților, și de ce nu se tăia din unghii speculanților? PAS, Z. IV 48. ♦ Fig. Plin de tot, cu vîrf. Va fi o toamnă grasă și doldora de rod! Hambare ghiftuite de grîne or să geamă. DEȘLIU, G. 49. Poteca suie printre ogoare ghiftuite de ploi. C. PETRESCU, S. 245. Drumurile par revărsări de maluri, între ogoarele ghiftuite de apă. CAZABAN, V. 11.

GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz și refl. (Fam.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec.

ghiftui vtr [At: ECONOMIA, 101/9 / V: (reg) bi~, (înv) dif~ / Pzi: ~esc / E: nct] 1-2 A da să mănânce sau a mânca extrem de mult Si: a (se) îndopa, a (se) îmbuiba.

GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam. și peior.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – Et. nec.

GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. Tranz. A îndopa cu mîncare, a îmbuiba. După ce-i ghiftui cu mîncare bună... le puse așternuturi nouă să se hodinească. ȘEZ. IX 66. ◊ Refl. Fig. Pulsul ei nu dă mai mult de 30 de bătăi pe minutL-ai pipăit?...- Pipăit cu toată știința medicală cu care m-am ghiftuit în curs de 40 de ani. ALECSANDRI, T. 1200.

A GHIFTUÍ ~iésc tranz. fam. depr. A hrăni peste măsură; a îndopa; a supraalimenta; a supranutri. /Orig. nec.

ghiftuì v. Mold. a îndopa: ghiftuit de toate, desgustul mă ’neacă AL.; fig. boierime ghiftuită de privilegiuri AL. [Origină necunoscută].

ghiftuĭésc și (Cant.) biftuĭésc v. tr. (rudă cu buft, ca bondoc cu ghindoc. D. rom. vine rut. givtati, a. î.). Îndop, satur pînă în gît. V. refl. Mănînc pînă nu maĭ pot: m’am ghiftuit de (saŭ cu) mere! Fig. M’am ghiftuit de banĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ghiftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 să ghiftuiáscă

ghiftuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiésc, imperf. 3 sg. ghiftuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghiftuiáscă

ghiftui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiftuiesc, conj. ghiftuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GHIFTUIT adj. îmbuibat, îndopat. (Om ~ de mîncare.)

arată toate definițiile

Intrare: ghiftuit
ghiftuit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghiftuit
  • ghiftuitul
  • ghiftuitu‑
  • ghiftui
  • ghiftuita
plural
  • ghiftuiți
  • ghiftuiții
  • ghiftuite
  • ghiftuitele
genitiv-dativ singular
  • ghiftuit
  • ghiftuitului
  • ghiftuite
  • ghiftuitei
plural
  • ghiftuiți
  • ghiftuiților
  • ghiftuite
  • ghiftuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ghiftui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghiftui
  • ghiftuire
  • ghiftuit
  • ghiftuitu‑
  • ghiftuind
  • ghiftuindu‑
singular plural
  • ghiftuiește
  • ghiftuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghiftuiesc
(să)
  • ghiftuiesc
  • ghiftuiam
  • ghiftuii
  • ghiftuisem
a II-a (tu)
  • ghiftuiești
(să)
  • ghiftuiești
  • ghiftuiai
  • ghiftuiși
  • ghiftuiseși
a III-a (el, ea)
  • ghiftuiește
(să)
  • ghiftuiască
  • ghiftuia
  • ghiftui
  • ghiftuise
plural I (noi)
  • ghiftuim
(să)
  • ghiftuim
  • ghiftuiam
  • ghiftuirăm
  • ghiftuiserăm
  • ghiftuisem
a II-a (voi)
  • ghiftuiți
(să)
  • ghiftuiți
  • ghiftuiați
  • ghiftuirăți
  • ghiftuiserăți
  • ghiftuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ghiftuiesc
(să)
  • ghiftuiască
  • ghiftuiau
  • ghiftui
  • ghiftuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • biftui
  • biftuire
  • biftuit
  • biftuitu‑
  • biftuind
  • biftuindu‑
singular plural
  • biftuiește
  • biftuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • biftuiesc
(să)
  • biftuiesc
  • biftuiam
  • biftuii
  • biftuisem
a II-a (tu)
  • biftuiești
(să)
  • biftuiești
  • biftuiai
  • biftuiși
  • biftuiseși
a III-a (el, ea)
  • biftuiește
(să)
  • biftuiască
  • biftuia
  • biftui
  • biftuise
plural I (noi)
  • biftuim
(să)
  • biftuim
  • biftuiam
  • biftuirăm
  • biftuiserăm
  • biftuisem
a II-a (voi)
  • biftuiți
(să)
  • biftuiți
  • biftuiați
  • biftuirăți
  • biftuiserăți
  • biftuiseți
a III-a (ei, ele)
  • biftuiesc
(să)
  • biftuiască
  • biftuiau
  • biftui
  • biftuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghiftuit

  • 1. familiar Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat (1.).
    exemple
    • (și) substantivat De ce nu erau cotrobăite podurile, beciurile, cămările înstăriților, ghiftuiților, și de ce nu se tăia din unghii speculanților? PAS, Z. IV 48.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Plin de tot, cu vârf.
      exemple
      • Va fi o toamnă grasă și doldora de rod! Hambare ghiftuite de grîne or să geamă. DEȘLIU, G. 49.
        surse: DLRLC
      • Poteca suie printre ogoare ghiftuite de ploi. C. PETRESCU, S. 245.
        surse: DLRLC
      • Drumurile par revărsări de maluri, între ogoarele ghiftuite de apă. CAZABAN, V. 11.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ghiftui
    surse: DEX '98 DEX '09

ghiftui biftui

  • 1. familiar A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba.
    exemple
    • După ce-i ghiftui cu mîncare bună... le puse așternuturi nouă să se hodinească. ȘEZ. IX 66.
      surse: DLRLC
    • figurat Pulsul ei nu dă mai mult de 30 de bătăi pe minut... – L-ai pipăit?... – Pipăit cu toată știința medicală cu care m-am ghiftuit în curs de 40 de ani. ALECSANDRI, T. 1200.
      surse: DLRLC

etimologie: