2 intrări

  • ghionoaie gheonoaie (2) gheunoaie (2) geonoaie geunoaie ghenoaie gheunoi gionoaie
  • ghionoi gheunoi

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHEUNOÁIE s. f. v. ghionoaie.

GHEUNOÁIE s. f. v. ghionoaie.

GHEONOÁIE s. f. v. ghionoaie.

GHEONOÁIE s. f. v. ghionoaie.

GHIONOÁIE, ghionoaie, s. f. (Ornit.; pop.). Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-.Pl. și: ghionoi.Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.

GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec.

GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt. [Pr.: ghi-o-] – Et. nec.

ghionoaie sf [At: CUV. D. BĂTR. I, 282 / P: ghi-o~ / V: gheo~, gheu~, gheunoi, geonoaie, geunoaie, gio~ / Pl: ~ / E: cf alb gjon] 1 (Orn; Mun) Ciocănitoare. 2 (Fig) Femeie rea și cicălitoare. 3 (Reg) Legumă nedefinită mai îndeaproape.

ghionoi sn [At: DAMÉ, T. 38 / V: gheu~ / Pl: ~oaie / E: nct] Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul din capete și în formă de ciocan la celălalt capăt.

GHIONOÁIE, ghionoi, s. f. (Ornit.; pop.) Ciocănitoare. [Pr.: ghi-o-Pl. și: ghionoaie.Var.: gheonoáie, gheunoáie s. f.] – Cf. alb. gjon „cucuvea”.

GHIONOÁIE, ghionoi și ghionoaie, s. f. (Ornit.) Ciocănitoare. Ghionoaie cu pliscuri de oțel tocau în arbori și pădurea largă răsuna a sec. HOGAȘ, M. N. 73. Îi venea din depărtare la auz chiotul ghionoaiei, ce-și ascuțea noaptea ciocul de coaja copacilor. ODOBESCU, S, III 182. – Pronunțat: ghi-o-. – Variante: gheonoáie (ISPIRESCU, L. 5), gheunoáie (AGÎRBICEANU, S. P. 18, GOGA, P. 56, COȘBUC, P. I 301) s. f.

GHIONÓI, ghionoaie, s. n. Tîrnăcop cu un capăt ascuțit și cu celălalt în formă de ciocan, întrebuințat la săpatul și cioplitul pietrelor în lucrările de abataj, la exploatări carbonifere și mai ales miniere. – Pronunțat: ghi-o-.

GHIONOÁIE ~ói f. pop. Pasăre sedentară de talie medie, cu penaj viu colorat, având cioc puternic, cu ajutorul căruia sparge coaja copacilor prin ciocănit pentru a căuta insecte; ciocănitoare. [G.-D. ghionoii și ghionoaiei; Sil. ghi-o-] /<alb. gjon

GHIONÓI ~oáie n. Târnăcop cu un braț lung și ascuțit la un capăt, iar cu celălalt în formă de ciocan, folosit în lucrări miniere. /Din chionoaie

gheonoaie (ghionoaie) f. 1. pasăre călătoare care ciocănește în coaja arborilor spre a prinde viermi: mă ciocănește ca covaciul și ca gheonoaia copaciul PANN; 2. fig. muiere rea: gheonoaia de mumă-sa vitregă POP. [Dintr’un primitiv ghion, păstrat în macedo-română cu sensul de gheonoaie și de pasăre nocturnă, răspunzând albanezului GHION, buhă].

arată toate definițiile

Intrare: ghionoaie
ghionoaie1 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: ghi-o-
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghionoaie
  • ghionoaia
plural
  • ghionoaie
  • ghionoaiele
genitiv-dativ singular
  • ghionoaie
  • ghionoaiei
plural
  • ghionoaie
  • ghionoaielor
vocativ singular
plural
gheonoaie1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheonoaie
  • gheonoaia
plural
  • gheonoaie
  • gheonoaiele
genitiv-dativ singular
  • gheonoaie
  • gheonoaiei
plural
  • gheonoaie
  • gheonoaielor
vocativ singular
plural
gheonoaie2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F132)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheonoaie
  • gheonoaia
plural
  • gheonoi
  • gheonoile
genitiv-dativ singular
  • gheonoi
  • gheonoii
plural
  • gheonoi
  • gheonoilor
vocativ singular
plural
ghionoaie2 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: ghi-o-
substantiv feminin (F132)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghionoaie
  • ghionoaia
plural
  • ghionoi
  • ghionoile
genitiv-dativ singular
  • ghionoi
  • ghionoii
plural
  • ghionoi
  • ghionoilor
vocativ singular
plural
gheunoaie1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheunoaie
  • gheunoaia
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaiele
genitiv-dativ singular
  • gheunoaie
  • gheunoaiei
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaielor
vocativ singular
plural
gheunoaie2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F132)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheunoaie
  • gheunoaia
plural
  • gheunoi
  • gheunoile
genitiv-dativ singular
  • gheunoi
  • gheunoii
plural
  • gheunoi
  • gheunoilor
vocativ singular
plural
geonoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
geunoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghenoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheunoi
  • gheunoiul
  • gheunoiu‑
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaiele
genitiv-dativ singular
  • gheunoi
  • gheunoiului
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaielor
vocativ singular
plural
gionoaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ghionoi
  • silabație: ghi-o-noi
substantiv neutru (N66)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ghionoi
  • ghionoiul
  • ghionoiu‑
plural
  • ghionoaie
  • ghionoaiele
genitiv-dativ singular
  • ghionoi
  • ghionoiului
plural
  • ghionoaie
  • ghionoaielor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheunoi
  • gheunoiul
  • gheunoiu‑
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaiele
genitiv-dativ singular
  • gheunoi
  • gheunoiului
plural
  • gheunoaie
  • gheunoaielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ghionoaie gheonoaie (2) gheunoaie (2) geonoaie geunoaie ghenoaie gheunoi gionoaie

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ghionoaie cu pliscuri de oțel tocau în arbori și pădurea largă răsuna a sec. HOGAȘ, M. N. 73.
      surse: DLRLC
    • Îi venea din depărtare la auz chiotul ghionoaiei, ce-și ascuțea noaptea ciocul de coaja copacilor. ODOBESCU, S, III 182.
      surse: DLRLC

etimologie:

ghionoi gheunoi

  • 1. Târnăcop a cărui parte metalică este ascuțită la unul dintre capete și în formă de ciocan la celălalt capăt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sapă știoacă

etimologie: