2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gherghiu sn vz gherghir corectată

Gherghiu (Györgyö) m. Munții Gherghiului, massiv spre S.-V. de munții Bistriței, separă apele Bistricioarei de ale Mureșului.

GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Reg.) Beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau în trecut obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf. – Din tc. kârgir „clădire de piatră”.

gherghir sn [At: LET. III 284/45 / V: (înv) gheavghir, (înv) ghevghir, gherghiu / Pl: ~uri / E: tc kargir] (Mol; tcî) Beci sau cameră boltită (cu obloane de fier la ușă și la ferestre) în care se ascundeau obiecte prețioase din casă, pentru a fi păzite de incendii sau jafuri Cf bașcă.

GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Reg.) Beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau odinioară obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf. – Din tc. kârgir „clădire de piatră”.

GHERGHÍR, gherghire, s. n. (Mold.; învechit) Un fel de beci sau cameră boltită (cu obloane de fier la ușă și la ferestre) în care, pe vremuri, se ascundeau obiectele mai de preț din casă spre a fi păzite de incendiu sau de jaf. (Cu pronunțare regională) Mai scoate dintr-un gherghiri niște straie foarte vechi, un arc, niște săgeți, un paloș și un buzdugan, toate pline de rugină. CREANGĂ, P. 194. Unde să m-ascund? – În gherghir, cucoane. ALECSANDRI, T. 1343.

gherghir (ghevghir) n. Mold. cămară boltită, beciu: scoate dintr’un gherghir niște straie foarte vechi CR. belșugarea cămarei și a ghevghirului AL. [Turc. KIAVGHIR, suterană].

gherghír, ghirghír și ghevghír n., pl. urĭ și e (turc. [d.pers.] kĭargir, pop. kĭavgir, edificiŭ de peatră). Mold. Vechĭ. Cămăruță boltită ascunsă în pivniță orĭ aĭurea p. refugiŭ orĭ de păstrat lucrurĭ scumpe. Azĭ. Munt. Dun. (ghevghir). Celar, zemnic (lîngă casă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gherghír (reg.) s. n., pl. gherghíre

gherghír s. n., pl. gherghíre


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gherghír (-ruri), s. n. – Cameră boltită, beci. Tc. karǵir „construcție de piatră” (Șeineanu, II, 190; Lokotsch 1092). Sec. XVIII, înv.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Gherghiu v. Gheorghie II 8.

Intrare: Gherghiu
Gherghiu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gherghiu
Intrare: gherghir
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gherghir
  • gherghirul
  • gherghiru‑
plural
  • gherghire
  • gherghirele
genitiv-dativ singular
  • gherghir
  • gherghirului
plural
  • gherghire
  • gherghirelor
vocativ singular
plural
gheaugur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gheaurghir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gherghiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ghevghir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gherghir gheaugur gheaurghir gherghiu ghevghir

  • 1. regional Beci sau cameră boltită (cu obloane metalice) în care se ascundeau în trecut obiectele de preț spre a fi cruțate de incendiu sau de jaf.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • cu pronunțare regională Mai scoate dintr-un gherghiri niște straie foarte vechi, un arc, niște săgeți, un paloș și un buzdugan, toate pline de rugină. CREANGĂ, P. 194.
      surse: DLRLC
    • Unde să m-ascund? – În gherghir, cucoane. ALECSANDRI, T. 1343.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă kârgir „clădire de piatră”
    surse: DEX '98 DEX '09