gherghir sn [At: LET. III 284/45 / V: (înv) gheavghir, (înv) ghevghir, gherghiu / Pl: ~uri / E: tc kargir] (Mol; tcî) Beci sau cameră boltită (cu obloane de fier la ușă și la ferestre) în care se ascundeau obiecte prețioase din casă, pentru a fi păzite de incendii sau jafuri Cf bașcă.