9 definiții pentru gheșeftar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. (Fam.) Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi. – Gheșeft + suf. -ar.

GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. (Fam.) Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi. – Gheșeft + suf. -ar.

gheșeftar sm [At: JAHRESBER X, 189 / Pl: ~i / E: gheșeft + -ar] 1-2 Om care face gheșefturi (1, 3). 3 Speculant.

GHEȘEFTÁR, gheșeftari, s. m. Afacerist, speculant. Un hain de gheșeftar, Profitor și sabotor... vrea foamete-n popor. TOMA, C. V. 473. Adunătura de gheșeftari din Dealul Mitropoliei se pune să judece lumea. EMINESCU, I. V. 32.

GHEȘEFTÁR ~i m. fam. Persoană care se ocupă cu gheșefturile; om care umblă după gheșefturi; bișnițar. /gheșeft + suf. ~ar

gheșeftár m. (d. gheșeft). Fam. Om care umblă după gheșefturĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gheșeftár (fam.) s. m., pl. gheșeftári

gheșeftár s. m., pl. gheșeftári


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gheșeftar, gheșeftari s. m. afacerist necinstit

Intrare: gheșeftar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gheșeftar
  • gheșeftarul
  • gheșeftaru‑
plural
  • gheșeftari
  • gheșeftarii
genitiv-dativ singular
  • gheșeftar
  • gheșeftarului
plural
  • gheșeftari
  • gheșeftarilor
vocativ singular
  • gheșeftarule
  • gheșeftare
plural
  • gheșeftarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gheșeftar

  • 1. familiar Persoană care face gheșefturi, care umblă după gheșefturi.
    exemple
    • Un hain de gheșeftar, Profitor și sabotor... vrea foamete-n popor. TOMA, C. V. 473.
      surse: DLRLC
    • Adunătura de gheșeftari din Dealul Mitropoliei se pune să judece lumea. EMINESCU, I. V. 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Gheșeft + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09