13 definiții pentru gest


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gest sn [At: MAIORESCU, D. IV, 33 / Pl: ~uri, (nob; înv) ~e / E: fr geste, lat gestus] 1 Mișcare a mâinii, a capului etc. ce exprimă o idee, un sentiment, o intenție și înlocuiește uneori vorbele, dând mai multă expresivitate vorbirii. 2 Atitudine. 3 Faptă. corectată

GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori cuvintele sau dând mai multă expresivitate vorbirii. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificație etc. – Din fr. geste, lat. gestus.

GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori vorbele sau dând mai multă expresivitate vorbirii. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificație etc. – Din fr. geste, lat. gestus.

GEST, gesturi, s. n. 1. Mișcare a mîinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori vorbirea sau dînd mai multă expresivitate vorbirii. Mama... urmărea fiecare gest al nostru, cu ochi de disperată. SAHIA, N. 57. Gesturile deveneau mai iuți, mai expresive. VLAHUȚĂ, O. A. III 4. Gesturile cele mai firești, cele mai simple, cele mai expresive le-am remarcat la țăranii noștri. DEMETRESCU, O. 147. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese. Gest prietenesc.Ah, admirabil! Eram sigură de gestul tău. CAMIL PETRESCU, T. II 15.

GEST s.n. 1. Mișcare exterioară a corpului prin care se exprimă o idee, un sentiment etc. sau se dă mai multă expresivitate vorbelor. 2. (Fig.) Purtare, faptă (care are o anumită semnificație). [< fr. geste, it. gesto, cf. lat. gestus].

GEST s. n. 1. mișcare exterioară a corpului prin care se exprimă o idee, un sentiment etc. sau se dă mai multă expresivitate vorbelor. 2. (fig.) purtare, faptă cu o anumită semnificație. (< fr. geste, lat. gestus)

GEST ~uri n. 1) Mișcare a unor părți ale corpului, în special a capului sau a mâinilor, care însoțește ori înlocuiește vorbirea, exprimând o stare psihologică sau o intenție. 2) fig. Faptă cu o anumită semnificație. /<fr. geste, lat. gestus

gest n. 1. mișcarea brațului sau a mâinii spre a exprima sentimentele noastre; 2. fig. acțiune însemnată: darul lui e un gest frumos.

*gest n., pl. urĭ (lat. gestus, mișcare, gest, d. gérere, a purta. V. gerant). Mișcare a corpuluĭ, maĭ ales a mîniĭ, p. a exprima sentimentele: a declama cu gesturĭ. V. amenințare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GEST s. atitudine, comportare, purtare. (~ lui m-a mișcat.)

Intrare: gest
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gest
  • gestul
  • gestu‑
plural
  • gesturi
  • gesturile
genitiv-dativ singular
  • gest
  • gestului
plural
  • gesturi
  • gesturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gest

  • 1. Mișcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori cuvintele sau dând mai multă expresivitate vorbirii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Mama... urmărea fiecare gest al nostru, cu ochi de disperată. SAHIA, N. 57.
      surse: DLRLC
    • Gesturile deveneau mai iuți, mai expresive. VLAHUȚĂ, O. A. III 4.
      surse: DLRLC
    • Gesturile cele mai firești, cele mai simple, cele mai expresive le-am remarcat la țăranii noștri. DEMETRESCU, O. 147.
      surse: DLRLC
  • 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având o anumită semnificație etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: atitudine comportare purtare 2 exemple
    exemple
    • Gest prietenesc.
      surse: DLRLC
    • Ah, admirabil! Eram sigură de gestul tău. CAMIL PETRESCU, T. II 15.
      surse: DLRLC

etimologie: