2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gentili sf [At: BUL. FIL. IV, 119 / V: jan~ / Pl: ~ici / E: ns cf jantă] (Înv) 1 Pardesiu. 2 Joben. 3 (Prt) Haină uzată.

GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius.

GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius.

gentilic, ~ă a [At: CONTEMP., 1949, nr. 165, 1/1 / A și: ~lic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat gentilicius] 1 Care aparține gintei. 2 Privitor la gintă. 3 De gintă. 4 Specific gintei.

GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -e, adj. De gintă, care aparține gintei. Apariția scrierii inițiale trebuie să fie raportată la începutul dezvoltării orînduirii gentilice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/1. Evoluția de la limbile gentilice la limbile triburilor, apoi de la acestea la limbile popoarelor și la cele naționale indică treptele istorice ale dezvoltării limbilor, strîns legate de istoria popoarelor care le vorbesc. MACREA, F. 21.

GENTÍLIC, -Ă adj. De gintă, aparținând unei ginte. [Cf. lat. gentilicius].

GENTÍLIC, -Ă adj. care aparține gintei, referitor la gintă. (< lat. gentilicius)

GENTÍLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de gintă; propriu ginții. /<lat. gentilionis


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gentílic adj. m., pl. gentílici; f. gentílică, pl. gentílice

gentílic adj. m., pl. gentílici; f. sg. gentílică, pl. gentílice


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

gentilícă (gentilíci), s. f. – Jachetă. – Var. jantilică. Origine necunoscută. Asemănarea cu gentil pare a se datora unei apropieri ulterioare. Sec. XX.

Intrare: gentilică
gentilică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gentili
  • gentilica
plural
  • gentilici
  • gentilicile
genitiv-dativ singular
  • gentilici
  • gentilicii
plural
  • gentilici
  • gentilicilor
vocativ singular
plural
jantelică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gentilic
gentilic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gentilic
  • gentilicul
  • gentilicu‑
  • gentilică
  • gentilica
plural
  • gentilici
  • gentilicii
  • gentilice
  • gentilicele
genitiv-dativ singular
  • gentilic
  • gentilicului
  • gentilice
  • gentilicei
plural
  • gentilici
  • gentilicilor
  • gentilice
  • gentilicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gentilic

  • 1. Care aparține gintei, privitor la gintă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Apariția scrierii inițiale trebuie să fie raportată la începutul dezvoltării orînduirii gentilice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/1.
      surse: DLRLC
    • Evoluția de la limbile gentilice la limbile triburilor, apoi de la acestea la limbile popoarelor și la cele naționale indică treptele istorice ale dezvoltării limbilor, strîns legate de istoria popoarelor care le vorbesc. MACREA, F. 21.
      surse: DLRLC

etimologie: