9 definiții pentru gentilic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GENTILIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius.
GENTILIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparține gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicius.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gentilic, ~ă a [At: CONTEMP., 1949, nr. 165, 1/1 / A și: ~lic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat gentilicius] 1 Care aparține gintei. 2 Privitor la gintă. 3 De gintă. 4 Specific gintei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GENTILIC, -Ă, gentilici, -e, adj. De gintă, care aparține gintei. Apariția scrierii inițiale trebuie să fie raportată la începutul dezvoltării orînduirii gentilice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/1. Evoluția de la limbile gentilice la limbile triburilor, apoi de la acestea la limbile popoarelor și la cele naționale indică treptele istorice ale dezvoltării limbilor, strîns legate de istoria popoarelor care le vorbesc. MACREA, F. 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GENTILIC, -Ă adj. De gintă, aparținînd unei ginte. [Cf. lat. gentilicius].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GENTILIC, -Ă adj. care aparține gintei, referitor la gintă. (< lat. gentilicius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
GENTILIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de gintă; propriu ginții. /<lat. gentilionis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gentilic adj. m., pl. gentilici; f. gentilică, pl. gentilice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gentilic adj. m., pl. gentilici; f. gentilică, pl. gentilice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gentilic adj. m., pl. gentilici; f. sg. gentilică, pl. gentilice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
gentilic, gentilicăadjectiv
- 1. Care aparține gintei, privitor la gintă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Apariția scrierii inițiale trebuie să fie raportată la începutul dezvoltării orînduirii gentilice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 5/1. DLRLC
- Evoluția de la limbile gentilice la limbile triburilor, apoi de la acestea la limbile popoarelor și la cele naționale indică treptele istorice ale dezvoltării limbilor, strîns legate de istoria popoarelor care le vorbesc. MACREA, F. 21. DLRLC
-
etimologie:
- gentilicius DEX '09 DEX '98 DN