2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GENÉTICĂ s. f. Ramură a biologiei care studiază fenomenele eredității și variabilitatea lor. Genetica miciurinistă.

GENÉTICĂ s.f. Disciplină care studiază fenomenele eredității și variabilității în organismele vii; geneziologie. [< germ. Genetik, cf. fr. génétique].

GENÉTICĂ f. Compartiment al biologiei care se ocupă cu studiul organismelor sub aspect ereditar. /

GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique.

genetic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr génétique] 1 sf Ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și ale variabilității organismelor Si: (rar) genezic (1). 2-3 a Care aparține geneticii (1) sau genezei Si: (rar) genezic (2-3). 4-5 a Privitor la genetică sau la geneză Si: (rar) genezic (4-5). 6-7 a Specific geneticii sau genezei Si: (rar) genezic (6-7). 8 a (Îs) Critică ~ă Tendință în critica literară care susține că o operă literară poate fi explicată urmărindu-se procesul elaborării ei în conștiința creatorului (pe baza documentelor, schițelor etc.) Si: (rar) genezic (8).

GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și variabilității organismelor. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique.

GENÉTIC, -Ă, genetici, -e, adj. Care se referă la geneză. Cercetările... au dat la lumină structura celor două părți constitutive ale celulei: protoplasma celulară și nucleul. În urmă au fixat partea respectivă ce o ia fiecare în multiplicarea genetică. MARINESCU, P. A. 48. ◊ Mineralogie genetică = ramură a mineralogiei care tratează despre formarea mineralelor.

GENÉTIC, -Ă adj. Referitor la geneză, la naștere, la formare. [Cf. fr. génétique].

GENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză (1); ereditar. ♦ inginerie ~ă = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate. II. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii. (< fr. génétique)

cod genétic sint. s. Ansamblul materialului genetic ce permite transmiterea informațiilor genetice ◊ „S-a aflat că Hernandez donase sângele pentru Manson și, după caracteristicile lui se modificase codul genetic al lui Manson.” R.l. 11 IX 93 p. 11 (din fr. code génétique; PR)

ingineríe genétică sint. s. (biol.) Modificare a structurii genetice a unui organism prin intervenții asupra genelor ◊ „Progresele în domeniul descifrării mecanismelor de transmitere a unor maladii ar putea permite elaborarea în viitorul apropiat a unor terapii bazate pe inginerie genetică [...]” I.B. 19 VI 85 p. 4; v. și biotehnică (1983) (cf. engl. genetic engineering; BD 1969)

manipuláre genétică sint. s. (biol.) Acțiunea de provocare a unei mutații genetice ◊ „Un cercetător canadian [...] a întreprins o serie de cercetări privind manipularea genetică asupra puilor de găină în scopul accelerării creșterii [...]” R.l. 1 II 86 p. 6 (cf. fr. manipulation génétique)

GENÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de geneză; propriu genezei. /<fr. génétique

genetic a. de naștere: înrudire genetică.

*genétic, -ă adj. (d. geneză pin anal. cu sintetic d. sinteză). Relativ la geneză genital: instinctu genetic. – Fals genezic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

genétică s. f., g.-d. art. genéticii

genétică s. f., g.-d. art. genéticii

genétic adj. m., pl. genétici; f. genétică, pl. genétice

genétic adj. m., pl. genétici; f. sg. genétică, pl. genétice


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GENÉTIC, -Ă (< fr. {i}, {s} gr. gennetikos „care naște”) s. f., adj. 1. Sf. Știință a eredității și variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc., precum și de procesul de translație, prin care materialul genetic realizează controlul asupra proceselor metabolice din organism, determinând repartiția caracterelor genitorilor la descendenți. Noțiunea de g. a fost introdusă de W. Bateson în anul 1906. Apărută ca ramură a biologiei, devine, în deceniile 5-6 ale sec. 20, prin cercetările și descoperirile lui J. MacLeod, J.D. Watson, F.H.C. Crick, O’Hara, Jenkis etc., știință de sine stătătoare, cu legile și metodele ei proprii de cercetare, Este o știință în plină dezvoltare, cu largi aplicații în agronomie, medicină, demografie etc., din care se desprind permanent noi ramuri: g. moleculară, g. celulară, g. populațiilor etc. ◊ G. moleculară = ramură a g. care cercetează procesele ereditare la nivelul molecular de organizare a sistemelor vii. 2. Adj. Care aparține geneticii, referitor la genetică sau la mecanismele de transmitere ereditară a caracterelor. ◊ Cod g. v. cod1 (6).

Intrare: genetică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genetică
  • genetica
plural
genitiv-dativ singular
  • genetici
  • geneticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: genetic (adj.)
genetic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • genetic
  • geneticul
  • geneticu‑
  • genetică
  • genetica
plural
  • genetici
  • geneticii
  • genetice
  • geneticele
genitiv-dativ singular
  • genetic
  • geneticului
  • genetice
  • geneticei
plural
  • genetici
  • geneticilor
  • genetice
  • geneticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

genetică

  • 1. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: geneziologie un exemplu
    exemple
    • Genetica miciurinistă.
      surse: DLRLC

etimologie:

genetic

  • 1. Care aparține geneticii (1.) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: ereditar un exemplu
    exemple
    • Cercetările... au dat la lumină structura celor două părți constitutive ale celulei: protoplasma celulară și nucleul. În urmă au fixat partea respectivă ce o ia fiecare în multiplicarea genetică. MARINESCU, P. A. 48.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mineralogie genetică = ramură a mineralogiei care tratează despre formarea mineralelor.
      surse: DLRLC
    • 1.2. inginerie genetică = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate.
      surse: MDN '00
    • 1.3. Cod genétic = ansamblul materialului genetic ce permite transmiterea informațiilor genetice,
      surse: DCR2 un exemplu
      exemple
      • S-a aflat că Hernandez donase sângele pentru Manson și, după caracteristicile lui se modificase codul genetic al lui Manson. R.l. 11 IX 93 p. 11.
        surse: DCR2

etimologie: