GENETICĂ s. f. Ramură a biologiei care studiază fenomenele eredității și variabilitatea lor. Genetica miciurinistă.

GENETICĂ s.f. Disciplină care studiază fenomenele eredității și variabilității în organismele vii; geneziologie. [< germ. Genetik, cf. fr. génétique].

GENETICĂ f. Compartiment al biologiei care se ocupă cu studiul organismelor sub aspect ereditar. /

GENETIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință a eredității și a variabilității organismelor, care se ocupă cu studiul mecanismelor de înregistrare codificată a informației ereditare, de replicarea și modificarea sa prin mutații, recombinare etc. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique.

genetic, ~ă [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr génétique] 1 sf Ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și ale variabilității organismelor Si: (rar) genezic (1). 2-3 a Care aparține geneticii (1) sau genezei Si: (rar) genezic (2-3). 4-5 a Privitor la genetică sau la geneză Si: (rar) genezic (4-5). 6-7 a Specific geneticii sau genezei Si: (rar) genezic (6-7). 8 a (Îs) Critică ~ă Tendință în critica literară care susține că o operă literară poate fi explicată urmărindu-se procesul elaborării ei în conștiința creatorului (pe baza documentelor, schițelor etc.) Si: (rar) genezic (8).

GENETIC, -Ă, genetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și variabilității organismelor. 2. Adj. Care aparține geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique.

genetică s. f., g.-d. art. geneticii

genetică s. f., g.-d. art. geneticii

genetică s. f., g.-d. art. geneticii