2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEMI- elem. „mugur, boboc, germen vegetativ”. (< fr. gemmi-, cf. lat. gemma)

GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.

GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.

geme vi [At: NECULCE, ap. LET. II 421/19 / Pzi: gem / E: lat gemo, -ere] 1 A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). 2 (D. fenomene ale naturii) A murmura. 3 (D. fenomene ale naturii) A vui. 4 (Fig; urmat de pp „de”) A fi încărcat peste măsură. 5 (Fig; d. popoare) A fi asuprit. 6 (Reg) A gâfâi. 7 (Reg; d. copii) A scânci.

GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre oameni și, mai rar, despre alte ființe) A scoate sunete nearticulate, provocate de durere; a scoate gemete. V. ofta, suspina. Și-a tras ciuful de păr mai pe frunte, a gemut, a pornit. CAMILAR, TEM. 121. Viindu-și nițel în simțiri și neputîndu-se scula, a început a geme de durere. ISPIRESCU, L. 329. Gemea Dolca, se culca, Laba ruptă-și arăta. ALECSANDRI, P. P. 55. ◊ Fig. În sufletul lui gemea durerea. DUNĂREANU, CH. 34. ◊ (Metaforic) Afară începuse să fluiere și să geamă un vînt viclean. DUMITRIU, B. F. 149. Ușile gem în țîțîni. COȘBUC, P. I 235. Va geme de patemi Al mării aspru cînt. EMINESCU, O. I 218. Fuge ca vîntul, Sună pădurile, fîșîie frunzele, Geme pămîntul. BOLINTINEANU, O. 74. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Dadaca își gemu răcnetele și căzu în genunchi. SADOVEANU, Z. C. 333. 2. Fig. (Despre popoare sau despre o clasă socială exploatată) A suferi din greu, a fi apăsat, împilat. Întreaga omenire gemea sub jugul despotic. DELAVRANCEA, H. T. 213. Răul ajunge la culme, țara geme de bîntuirile simbriașilor lui Despot. ALECSANDRI, T. II 52. Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138. 3. Fig. (Despre lucruri; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «sub» sau «de») A fi plin, încărcat peste măsură. Vapoarele urlă disperate, gemînd sub greutatea încărcăturilor. SAHIA, N. 39. Pe stînga, largul văii gemea sub belșugul greu al sămănăturilor. HOGAȘ, DR. 241. Geme codru de voinici, La tot fagu cîte cinci. HODOȘ, P. P. 201.

A GÉME gem intranz. 1) A scoate sunete înfundate și prelungi, din cauza unor dureri chinuitoare; a produce gemete. 2) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot înăbușit, mișcându-se încet; a fremăta; a murmura. 3) A produce un zgomot prelung și pătrunzător; a vui; a vâjâi. 4) fig. A fi arhiplin; a fi supraîncărcat. /<lat. gemere

geme v. 1. a respira cu durere: copilul geme; 2. a fi apăsat, a suferi: a geme în exil; 3. fig. se zice despre arbori și ape: Bosforul geme; 4. a fi plin: curtea gemea de lume. [Lat. GEMERE].

gem, -út, a géme v. intr. (lat. gĕmo, gémere, it. gémere, pv. cat. sp. gemir, fr. geindre și gémir, pg. gemer). Scot niște slabe sunete de durere: rănitu nu plîngea, ci numaĭ gemea. Fig. Îs subjugat, îs supus străinuluĭ: a geme supt jug. Îs foarte plin (ca ngr. gémo): curtea gemea de lume, hambaru gemea de grîŭ. V. bîhîĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

géme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 să geámă; part. gemút

géme vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 sg. și pl. geámă; part. gemút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÉME vb. a se lamenta, a se tângui, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.)

GEME vb. a se lamenta, a se tîngui, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

géme (gém, gemút), vb.1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se plînge. – 2. A fi plin, încărcat peste măsură. – Mr. gem, gimută, geamire. Lat. gĕmĕre (Pușcariu 703; Candrea-Dens., 727; REW 3722; DAR), cf. it. gemere, prov., cat., sp. gemir, fr. geindre, port. gemer, alb. ğemoń (Philippide, II, 643). – Der. gemător, adj. (care geme); geamăt (var. gemăt, gemet), s. n. (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine der. intern. cu suf. -et, ca freamăt, treacăt, sau reprezentant al lat. gĕmĭtus (Pușcariu 705; Candrea-Dens., 728; REW 3724; DAR); îngemere, vb. (înv., a geme), ar putea reproduce lat. ingĕmĕre; gemut, s. n. (geamăt).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

GEMI- „mugure, boboc, germen vegetativ”. ◊ L. gemrna „boboc, muguri” > fr. gemmi-, germ. id., engl. id. > rom. gemi-.~fer (v. -fer), adj., care poartă muguri sau boboci; ~form (v. -form), adj., de forma unui mugure; ~par (v. -par), adj., care se înmulțește prin muguri sau germeni vegetativi.

Intrare: gemi
gemi
prefix (I7-P)
  • gemi
Intrare: geme
verb (V602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • geme
  • gemere
  • gemut
  • gemutu‑
  • gemând
  • gemându‑
singular plural
  • geme
  • gemeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gem
(să)
  • gem
  • gemeam
  • gemui
  • gemusem
a II-a (tu)
  • gemi
(să)
  • gemi
  • gemeai
  • gemuși
  • gemuseși
a III-a (el, ea)
  • geme
(să)
  • gea
  • gemea
  • gemu
  • gemuse
plural I (noi)
  • gemem
(să)
  • gemem
  • gemeam
  • gemurăm
  • gemuserăm
  • gemusem
a II-a (voi)
  • gemeți
(să)
  • gemeți
  • gemeați
  • gemurăți
  • gemuserăți
  • gemuseți
a III-a (ei, ele)
  • gem
(să)
  • gea
  • gemeau
  • gemu
  • gemuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

geme

  • 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 6 exemple
    exemple
    • Și-a tras ciuful de păr mai pe frunte, a gemut, a pornit. CAMILAR, TEM. 121.
      surse: DLRLC
    • Viindu-și nițel în simțiri și neputîndu-se scula, a început a geme de durere. ISPIRESCU, L. 329.
      surse: DLRLC
    • Gemea Dolca, se culca, Laba ruptă-și arăta. ALECSANDRI, P. P. 55.
      surse: DLRLC
    • figurat În sufletul lui gemea durerea. DUNĂREANU, CH. 34.
      surse: DLRLC
    • metaforic Ușile gem în țîțîni. COȘBUC, P. I 235.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Dadaca își gemu răcnetele și căzu în genunchi. SADOVEANU, Z. C. 333.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Despre elemente ale naturii:
      exemple
      • Afară începuse să fluiere și să geamă un vînt viclean. DUMITRIU, B. F. 149.
        surse: DLRLC
      • metaforic Va geme de patemi Al mării aspru cînt. EMINESCU, O. I 218.
        surse: DLRLC
      • metaforic Fuge ca vîntul, Sună pădurile, fîșîie frunzele, Geme pămîntul. BOLINTINEANU, O. 74.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre popoare sau despre o clasă socială exploatată) A suferi din greu, a fi apăsat, împilat.
    exemple
    • Întreaga omenire gemea sub jugul despotic. DELAVRANCEA, H. T. 213.
      surse: DLRLC
    • Răul ajunge la culme, țara geme de bîntuirile simbriașilor lui Despot. ALECSANDRI, T. II 52.
      surse: DLRLC
    • Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138.
      surse: DLRLC
  • 3. figurat A fi plin, încărcat peste măsură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Vapoarele urlă disperate, gemînd sub greutatea încărcăturilor. SAHIA, N. 39.
      surse: DLRLC
    • Pe stînga, largul văii gemea sub belșugul greu al sămănăturilor. HOGAȘ, DR. 241.
      surse: DLRLC
    • Geme codru de voinici, La tot fagu cîte cinci. HODOȘ, P. P. 201.
      surse: DLRLC

etimologie: