2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEM, gemuri, s. n. Produs alimentar obținut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la gelificarea siropului. – Din engl. jam.

GEM, gemuri, s. n. Produs alimentar obținut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la gelificarea siropului. – Din engl. jam.

gem sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: eg jam] Produs alimentar obținut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la gelificarea siropului.

GEM, gemuri, s. n. Marmeladă preparată astfel, încît fructele rămîn întregi.

GEM s.n. Marmeladă cu o consistență mai slabă în care fructele rămân aproape întregi. [< engl. jam].

GEM s. n. marmeladă cu o consistență mai slabă, în care fructele rămân aproape întregi. (< engl. jam)

GEM ~uri n. Produs alimentar dulce sub formă de pastă gelatinoasă, preparat din fructe sau pomușoare fierte cu zahăr. /<engl. jam

gem, -út, a géme v. intr. (lat. gĕmo, gémere, it. gémere, pv. cat. sp. gemir, fr. geindre și gémir, pg. gemer). Scot niște slabe sunete de durere: rănitu nu plîngea, ci numaĭ gemea. Fig. Îs subjugat, îs supus străinuluĭ: a geme supt jug. Îs foarte plin (ca ngr. gémo): curtea gemea de lume, hambaru gemea de grîŭ. V. bîhîĭ.

GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.

GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.

geme vi [At: NECULCE, ap. LET. II 421/19 / Pzi: gem / E: lat gemo, -ere] 1 A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). 2 (D. fenomene ale naturii) A murmura. 3 (D. fenomene ale naturii) A vui. 4 (Fig; urmat de pp „de”) A fi încărcat peste măsură. 5 (Fig; d. popoare) A fi asuprit. 6 (Reg) A gâfâi. 7 (Reg; d. copii) A scânci.

GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre oameni și, mai rar, despre alte ființe) A scoate sunete nearticulate, provocate de durere; a scoate gemete. V. ofta, suspina. Și-a tras ciuful de păr mai pe frunte, a gemut, a pornit. CAMILAR, TEM. 121. Viindu-și nițel în simțiri și neputîndu-se scula, a început a geme de durere. ISPIRESCU, L. 329. Gemea Dolca, se culca, Laba ruptă-și arăta. ALECSANDRI, P. P. 55. ◊ Fig. În sufletul lui gemea durerea. DUNĂREANU, CH. 34. ◊ (Metaforic) Afară începuse să fluiere și să geamă un vînt viclean. DUMITRIU, B. F. 149. Ușile gem în țîțîni. COȘBUC, P. I 235. Va geme de patemi Al mării aspru cînt. EMINESCU, O. I 218. Fuge ca vîntul, Sună pădurile, fîșîie frunzele, Geme pămîntul. BOLINTINEANU, O. 74. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Dadaca își gemu răcnetele și căzu în genunchi. SADOVEANU, Z. C. 333. 2. Fig. (Despre popoare sau despre o clasă socială exploatată) A suferi din greu, a fi apăsat, împilat. Întreaga omenire gemea sub jugul despotic. DELAVRANCEA, H. T. 213. Răul ajunge la culme, țara geme de bîntuirile simbriașilor lui Despot. ALECSANDRI, T. II 52. Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138. 3. Fig. (Despre lucruri; de obicei urmat de determinări introduse prin prep. «sub» sau «de») A fi plin, încărcat peste măsură. Vapoarele urlă disperate, gemînd sub greutatea încărcăturilor. SAHIA, N. 39. Pe stînga, largul văii gemea sub belșugul greu al sămănăturilor. HOGAȘ, DR. 241. Geme codru de voinici, La tot fagu cîte cinci. HODOȘ, P. P. 201.

A GÉME gem intranz. 1) A scoate sunete înfundate și prelungi, din cauza unor dureri chinuitoare; a produce gemete. 2) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot înăbușit, mișcându-se încet; a fremăta; a murmura. 3) A produce un zgomot prelung și pătrunzător; a vui; a vâjâi. 4) fig. A fi arhiplin; a fi supraîncărcat. /<lat. gemere

geme v. 1. a respira cu durere: copilul geme; 2. a fi apăsat, a suferi: a geme în exil; 3. fig. se zice despre arbori și ape: Bosforul geme; 4. a fi plin: curtea gemea de lume. [Lat. GEMERE].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

geme (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemea; conj. prez. 3 să geamă; part. gemut

géme vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 sg. și pl. geámă; part. gemút

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GÉME vb. a se lamenta, a se tângui, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.)

GEME vb. a se lamenta, a se tîngui, a se văita, (înv. și reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

géme (gém, gemút), vb.1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se plînge. – 2. A fi plin, încărcat peste măsură. – Mr. gem, gimută, geamire. Lat. gĕmĕre (Pușcariu 703; Candrea-Dens., 727; REW 3722; DAR), cf. it. gemere, prov., cat., sp. gemir, fr. geindre, port. gemer, alb. ğemoń (Philippide, II, 643). – Der. gemător, adj. (care geme); geamăt (var. gemăt, gemet), s. n. (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine der. intern. cu suf. -et, ca freamăt, treacăt, sau reprezentant al lat. gĕmĭtus (Pușcariu 705; Candrea-Dens., 728; REW 3724; DAR); îngemere, vb. (înv., a geme), ar putea reproduce lat. ingĕmĕre; gemut, s. n. (geamăt).

Intrare: gem
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gem
  • gemul
  • gemu‑
plural
  • gemuri
  • gemurile
genitiv-dativ singular
  • gem
  • gemului
plural
  • gemuri
  • gemurilor
vocativ singular
plural
Intrare: geme
verb (V602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • geme
  • gemere
  • gemut
  • gemutu‑
  • gemând
  • gemându‑
singular plural
  • geme
  • gemeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gem
(să)
  • gem
  • gemeam
  • gemui
  • gemusem
a II-a (tu)
  • gemi
(să)
  • gemi
  • gemeai
  • gemuși
  • gemuseși
a III-a (el, ea)
  • geme
(să)
  • gea
  • gemea
  • gemu
  • gemuse
plural I (noi)
  • gemem
(să)
  • gemem
  • gemeam
  • gemurăm
  • gemuserăm
  • gemusem
a II-a (voi)
  • gemeți
(să)
  • gemeți
  • gemeați
  • gemurăți
  • gemuserăți
  • gemuseți
a III-a (ei, ele)
  • gem
(să)
  • gea
  • gemeau
  • gemu
  • gemuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gem, gemurisubstantiv neutru

  • 1. Produs alimentar obținut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la gelificarea siropului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

geme, gemverb

  • 1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și-a tras ciuful de păr mai pe frunte, a gemut, a pornit. CAMILAR, TEM. 121. DLRLC
    • format_quote Viindu-și nițel în simțiri și neputîndu-se scula, a început a geme de durere. ISPIRESCU, L. 329. DLRLC
    • format_quote Gemea Dolca, se culca, Laba ruptă-și arăta. ALECSANDRI, P. P. 55. DLRLC
    • format_quote figurat În sufletul lui gemea durerea. DUNĂREANU, CH. 34. DLRLC
    • format_quote metaforic Ușile gem în țîțîni. COȘBUC, P. I 235. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Dadaca își gemu răcnetele și căzu în genunchi. SADOVEANU, Z. C. 333. DLRLC
    • 1.1. figurat Despre elemente ale naturii: fremăta, murmura, vui. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Afară începuse să fluiere și să geamă un vînt viclean. DUMITRIU, B. F. 149. DLRLC
      • format_quote metaforic Va geme de patemi Al mării aspru cînt. EMINESCU, O. I 218. DLRLC
      • format_quote metaforic Fuge ca vîntul, Sună pădurile, fîșîie frunzele, Geme pămîntul. BOLINTINEANU, O. 74. DLRLC
  • 2. figurat (Despre popoare sau despre o clasă socială exploatată) A suferi din greu, a fi apăsat, împilat. DLRLC
    • format_quote Întreaga omenire gemea sub jugul despotic. DELAVRANCEA, H. T. 213. DLRLC
    • format_quote Răul ajunge la culme, țara geme de bîntuirile simbriașilor lui Despot. ALECSANDRI, T. II 52. DLRLC
    • format_quote Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138. DLRLC
  • 3. figurat A fi plin, încărcat peste măsură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vapoarele urlă disperate, gemînd sub greutatea încărcăturilor. SAHIA, N. 39. DLRLC
    • format_quote Pe stînga, largul văii gemea sub belșugul greu al sămănăturilor. HOGAȘ, DR. 241. DLRLC
    • format_quote Geme codru de voinici, La tot fagu cîte cinci. HODOȘ, P. P. 201. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.