15 definiții pentru geambaș geambaz geambăș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

geambaș sm [At: NECULCE, LET. II, 249/1 / V: geambăș, jam~, (înv) ~baz / A și: geambaș / Pl: ~i / E: tc ğambaz] (Mun; Mol) 1 (Înv) Intrigant. 2 (Înv) Hoț. 3 (Complinit prin „de cai”) Negustor de cai. 4 (Înv) Proxenet. 5 (Înv; fig) Om bun de gură. corectată

GEAMBÁȘ, geambași, s. m. (Înv.) Persoană care vindea cai sau mijlocea vânzarea cailor. – Din tc. cambaz.

GEAMBÁȘ, geambași, s. m. Persoană care vinde cai sau mijlocește vânzarea cailor. – Din tc. cambaz.

GEAMBÁȘ, geambași, s. m. (Adesea determinat prin «de cai») Negustor de cai (adesea hoț de cai). Veneau geambașii, se uitau, o căutau... iapa... își ciulea urechile, ca la apropierea lupului! CAMILAR, TEM. 65. Moș Nichifor era și geambaș de cai și, cînd îi venea la socoteală, făcea schimb ori vindea cîte-o iapă chiar în mijlocul drumului. CREANGĂ, P. 106.

GEAMBÁȘ ~i m. Negustor sau samsar de cai. /<turc. țambaz

geambaș m. 1. samsar de cai: Moș Nichifor era și geambaș de cai CR.; 2. fig. mijlocitor neonest. [Vechiu-rom. geambaș, acrobat = turc. DJAMBAZ, lit. care își riscă vieața].

geambáș m. (turc. pers. ğanbaz, d. pers. ğan, vĭață, și baz, joacă, adică „om care-șĭ joacă vĭața pe frînghie, funámbul”; ngr. dzambázis [scris tzamp-], sîrb. ğambaš, pol. dzambas). Samsar de caĭ. Fig. Șarlatan. – În est geámbaș, poate supt infl. pol. În Olt. gimbaș, „escroc”. V. saltimbanc și sfîrnar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

geambáș (înv.) s. m., pl. geambáși

geambáș s. m. (sil. geam-), pl. geambáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GEAMBÁȘ s. (înv. și reg.) sfârnar, (reg.) mecler. (~ de cai.)

GEAMBAȘ s. (înv. și reg.) sfîrnar, (reg.) mecler. (~ de cai.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

geambáș (geambáși), s. m.1. (Înv.) Înșelător, trișor. – 2. Persoană care vinde cai. – Mr. geambaz. Tc. cambaș (Roesler 610; Șeineanu, II, 186; Lokotsch 660), cf. ngr. τζαμπάζης, alb., sb. ğambaš, bg. džambazin.Cf. geambășie, s. f. (meseria de geambaș; înv., înșelătorie); geambașlîc, s. n. (geamnașie), din tc. cembașlik.

Intrare: geambaș
  • silabație: geam-baș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geambaș
  • geambașul
  • geambașu‑
plural
  • geambași
  • geambașii
genitiv-dativ singular
  • geambaș
  • geambașului
plural
  • geambași
  • geambașilor
vocativ singular
  • geambașule
  • geambașe
plural
  • geambașilor
geambăș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
geambaz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

geambaș geambaz geambăș

  • 1. învechit Persoană care vindea cai sau mijlocea vânzarea cailor.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mecler sfârnar 2 exemple
    exemple
    • Veneau geambașii, se uitau, o căutau... iapa... își ciulea urechile, ca la apropierea lupului! CAMILAR, TEM. 65.
      surse: DLRLC
    • Moș Nichifor era și geambaș de cai și, cînd îi venea la socoteală, făcea schimb ori vindea cîte-o iapă chiar în mijlocul drumului. CREANGĂ, P. 106.
      surse: DLRLC

etimologie: