18 definiții pentru geambaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEAMBÁȘ, geambași, s. m. (Înv.) Persoană care vindea cai sau mijlocea vânzarea cailor. – Din tc. cambaz.

geambaș sm [At: NECULCE, LET. II, 249/1 / V: geambăș, jam~, (înv) ~baz / A și: geambaș / Pl: ~i / E: tc ğambaz] (Mun; Mol) 1 (Înv) Intrigant. 2 (Înv) Hoț. 3 (Complinit prin „de cai”) Negustor de cai. 4 (Înv) Proxenet. 5 (Înv; fig) Om bun de gură. corectat(ă)

GEAMBÁȘ, geambași, s. m. Persoană care vinde cai sau mijlocește vânzarea cailor. – Din tc. cambaz.

GEAMBÁȘ, geambași, s. m. (Adesea determinat prin «de cai») Negustor de cai (adesea hoț de cai). Veneau geambașii, se uitau, o căutau... iapa... își ciulea urechile, ca la apropierea lupului! CAMILAR, TEM. 65. Moș Nichifor era și geambaș de cai și, cînd îi venea la socoteală, făcea schimb ori vindea cîte-o iapă chiar în mijlocul drumului. CREANGĂ, P. 106.

GEAMBÁȘ ~i m. Negustor sau samsar de cai. /<turc. țambaz

GEAMBAȘ adj. și s.m. (Mold.) Șarlatan. 1. Adj. (Substantival) Mai bine socotiala celui învățat, arătîndu-i prea cuvioas<e> istorii, bătrîne și vechi, decît orbirea celui giambas vorbind cuvinte rele de vremile de acmu. NCCD, 328. 2. S.m. Dimitrașco-Vodă era . . . om nestătător la voroavă, telpiz, amăgitor, geambaș de cei de la Fanar. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: tc. cambaz. Vezi și geambașie. Cf. ș a l v i r.

geambaș m. 1. samsar de cai: Moș Nichifor era și geambaș de cai CR.; 2. fig. mijlocitor neonest. [Vechiu-rom. geambaș, acrobat = turc. DJAMBAZ, lit. care își riscă vieața].

geambáș m. (turc. pers. ğanbaz, d. pers. ğan, vĭață, și baz, joacă, adică „om care-șĭ joacă vĭața pe frînghie, funámbul”; ngr. dzambázis [scris tzamp-], sîrb. ğambaš, pol. dzambas). Samsar de caĭ. Fig. Șarlatan. – În est geámbaș, poate supt infl. pol. În Olt. gimbaș, „escroc”. V. saltimbanc și sfîrnar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

geambaș (înv.) s. m., pl. geambași

geambaș (înv.) s. m., pl. geambași

geambáș s. m. (sil. geam-), pl. geambáși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GEAMBÁȘ s. (înv. și reg.) sfârnar, (reg.) mecler. (~ de cai.)

GEAMBAȘ s. (înv. și reg.) sfîrnar, (reg.) mecler. (~ de cai.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

geambáș (geambáși), s. m.1. (Înv.) Înșelător, trișor. – 2. Persoană care vinde cai. – Mr. geambaz. Tc. cambaș (Roesler 610; Șeineanu, II, 186; Lokotsch 660), cf. ngr. τζαμπάζης, alb., sb. ğambaš, bg. džambazin.Cf. geambășie, s. f. (meseria de geambaș; înv., înșelătorie); geambașlîc, s. n. (geamnașie), din tc. cembașlik.

Intrare: geambaș
  • silabație: geam-baș info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geambaș
  • geambașul
  • geambașu‑
plural
  • geambași
  • geambașii
genitiv-dativ singular
  • geambaș
  • geambașului
plural
  • geambași
  • geambașilor
vocativ singular
  • geambașule
  • geambașe
plural
  • geambașilor
geambăș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
geambaz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

geambaș, geambașisubstantiv masculin

  • 1. învechit Persoană care vindea cai sau mijlocea vânzarea cailor. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Veneau geambașii, se uitau, o căutau... iapa... își ciulea urechile, ca la apropierea lupului! CAMILAR, TEM. 65. DLRLC
    • format_quote Moș Nichifor era și geambaș de cai și, cînd îi venea la socoteală, făcea schimb ori vindea cîte-o iapă chiar în mijlocul drumului. CREANGĂ, P. 106. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.