GEAMBAȘ adj. și s.m. (Mold.) Șarlatan. 1. Adj. (Substantival) Mai bine socotiala celui învățat, arătîndu-i prea cuvioas<e> istorii, bătrîne și vechi, decît orbirea celui giambas vorbind cuvinte rele de vremile de acmu. NCCD, 328. 2. S.m. Dimitrașco-Vodă era . . . om nestătător la voroavă, telpiz, amăgitor, geambaș de cei de la Fanar. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: tc. cambaz. Vezi și geambașie. Cf. ș a l v i r.