11 definiții pentru geamandură

geamandu sf [At: DUNĂREANU, CH. 132 / Pl: ~ri / E: pbl tc ğamandura] Corp plutitor, ancorat pe fundul unei ape, pentru a semnaliza locuri primejdioase sau restricții de navigație.

GEAMANDÚRĂ, geamanduri, s. f. Corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. și ancorat pe fundul unei ape, care indică diverse restricții de navigație, de înot etc. – Cf. ngr. simadhúra.

GEAMANDÚRĂ, geamanduri, s. f. Corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. și ancorat pe fundul unei ape, care indică diverse restricții de navigație. – Cf. ngr. simadhúra.

GEAMANDÚRĂ, geamanduri, s. f. Corp făcut din tablă, de formă sferică, cilindrică sau conică, gol înăuntru, care plutește pe apă ancorat în drumul vaselor și servește ca indicator pentru navigație sau ca punct de legare pentru nave. Geamandură de legare. Geamandură de semnalizare. Geamandură sonoră.Căpitanul n-a luat seama la geamandură, și unde mi s-a pus pe uscat. DUNĂREANU, N. 29. Doar glasul geamandurei vocaliza arar Și-o stea făcea semnale din vîrful unui far. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. ♦ Semn care marchează obstacolele în calea pescuitului sau care arată ori susține uneltele de pescuit.

geamandúră s. f., g.-d. art. geamandúrii; pl. geamandúri

geamandúră (geamandúri), s. f. – Corp plutitor ancorat pe fundul unei ape. – Var. ceamandură, șamandră. Tc. camandura (Graur, GS, VI, 331; Scriban), din ngr. σημαντήρ „indicator”, cf. simandicos; din tc. provin și ngr. σημανδοῦρα și τσαμανδοῦρα „geamandură”. Var., din tc. șamandra.

GEAMANDÚRĂ ~i f. mar. Corp plutitor (din lemn, din tablă etc.) ancorat de fundul unei ape pentru a indica diverse restricții (de navigație, de scăldat, de pescuit etc.). /cf. ngr. simandhúra

geamandúră, V. ceamandură.

ceamandúră și gea- f., pl. e și ĭ (turc. šamandura și -ndra, d. ngr. simandir [vgr. semantêr], semnal, indicator și simandron [scris -ntir și -ntron], toacă de fer. D. turc. vine ngr. simandúra, samandúra și samadúra. V. semafor). Aparat plutitor (fixat de fundu apeĭ) care arată corăbiilor drumu saŭ obstaculele (numit și baliză). – Și simandúră (după ngr.). V. șamandră și baliză.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

geamandúră s. f. (sil. gea-), g.-d. art. geamandúrii; pl. geamandúri

Intrare: geamandură
geamandură substantiv feminin
  • silabație: gea-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • geamandu
  • geamandura
plural
  • geamanduri
  • geamandurile
genitiv-dativ singular
  • geamanduri
  • geamandurii
plural
  • geamanduri
  • geamandurilor
vocativ singular
plural

geamandură

  • 1. Corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. și ancorat pe fundul unei ape, care indică diverse restricții de navigație, de înot etc. sau ca punct de legare pentru nave.
    surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Geamandură de legare. Geamandură de semnalizare. Geamandură sonoră.
      surse: DLRLC
    • Căpitanul n-a luat seama la geamandură, și unde mi s-a pus pe uscat. DUNĂREANU, N. 29.
      surse: DLRLC
    • Doar glasul geamandurei vocaliza arar Și-o stea făcea semnale din vîrful unui far. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Semn care marchează obstacolele în calea pescuitului sau care arată ori susține uneltele de pescuit.
      surse: DLRLC

etimologie: