GEAMANDURĂ, geamanduri, s. f. Corp făcut din tablă, de formă sferică, cilindrică sau conică, gol înăuntru, care plutește pe apă ancorat în drumul vaselor și servește ca indicator pentru navigație sau ca punct de legare pentru nave. Geamandură de legare. Geamandură de semnalizare. Geamandură sonoră. ▭ Căpitanul n-a luat seama la geamandură, și unde mi s-a pus pe uscat. DUNĂREANU, N. 29. Doar glasul geamandurei vocaliza arar Și-o stea făcea semnale din vîrful unui far. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. ♦ Semn care marchează obstacolele în calea pescuitului sau care arată ori susține uneltele de pescuit.