24 de definiții pentru gealat gealap gealăp gealău gealâp gelat (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

gealat sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 392 / V: gelat, ~ap, ~lăp, ~lâp, ~lău / Pl: ~ați / E: tc ğellad] 1 (Înv) Călău. 2 (Fam; prt) Om voinic și violent. 3 (Orn; reg) Muscar sur. 4 (Orn; reg; îs) ~ roșietic Muscar mic.

GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât.

GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât.

GEALÁT, gealați, s. m. (Învechit) Călău, gîde. Auzind împăratul că nu s-a găsit nici de astă dată inelul, porunci vizirului să vestească gealatul. POPESCU, B. I 26. Periră unul dupe altul sub sabia gealatului. ODOBESCU, S. I 257. Ipsilant... a scăpat de gealat ca prin urechile acului. GHICA, S. 17. ♦ (Azi, fig., cu nuanță peiorativă) Om voinic, puternic, adesea bătăuș. – Variantă: gelát (ALECSANDRI, P. P. 221) s. m.

gealát (înv., fam.) (gea-) s. m., pl. gealáți

gealát s. m. (sil. gea-), pl. gealáți

GEALÁT s. v. călău, gâde.

gealát (gealáți), s. m.1. Călău. – 2. Pasăre, muscar. – 3. (Arg.) Tip, individ. – Var. (înv.) gelat. Mr., megl. gilat. Tc. cellad (Meyer 79; Șeineanu, II, 177), cf. ngr. τζελάτης, alb. ğelat, bg. dželatin. Sec. XVII.

GEALÁT ~ți m. 1) înv. Persoană care execută condamnații la moarte; călău; gâde. 2) Om zdravăn (și violent). /<turc. cellât

gealat m. 1. calău (Mold. gelat): doi gelați veneau curând săbiile fluturând POP.; 2. Buc. soiu de vrabie care se hrănește cu muște (Muscicapa), lit. calăul muștelor. [Turc. DJELLAT].

gealăp sm vz gealat[1] modificată

  1. În original, tipărit greșit: gealăt LauraGellner

gealâp sm vz gealap[1]

  1. gealap trimite la gealat. — gall

gelát m. (turc. ğellat, d. pers. ğellad; ngr. tzelátis, sîrb. gelat). Vechĭ. Calăŭ. – În Munt. și gealat.

arată toate definițiile

Intrare: gealat
  • silabație: gea-lat
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gealat gealatul
plural gealați gealații
genitiv-dativ singular gealat gealatului
plural gealați gealaților
vocativ singular gealatule, gealate
plural gealaților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gealăp gealăpul
plural gealăpi gealăpii
genitiv-dativ singular gealăp gealăpului
plural gealăpi gealăpilor
vocativ singular gealăpule, gealăpe
plural gealăpilor
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gelat gelatul
plural gelați gelații
genitiv-dativ singular gelat gelatului
plural gelați gelaților
vocativ singular gelatule, gelate
plural gelaților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gealâp gealâpul
plural gealâpi gealâpii
genitiv-dativ singular gealâp gealâpului
plural gealâpi gealâpilor
vocativ singular gealâpule, gealâpe
plural gealâpilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gealap gealapul
plural gealapi gealapii
genitiv-dativ singular gealap gealapului
plural gealapi gealapilor
vocativ singular gealapule, gealape
plural gealapilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gealău gealăul
plural gealăi gealăii
genitiv-dativ singular gealău gealăului
plural gealăi gealăilor
vocativ singular gealăule
plural gealăilor

gealat gealap gealăp gealău gealâp gelat

  • exemple
    • Auzind împăratul că nu s-a găsit nici de astă dată inelul, porunci vizirului să vestească gealatul. POPESCU, B. I 26.
      surse: DLRLC
    • Periră unul dupe altul sub sabia gealatului. ODOBESCU, S. I 257.
      surse: DLRLC
    • Ipsilant... a scăpat de gealat ca prin urechile acului. GHICA, S. 17.
      surse: DLRLC
  • 2. de obicei peiorativ sau familiar admite vocativul Om voinic, zdravăn (și violent).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: Sinonime

etimologie: