2 intrări

  • gealău gealou gelău jalău
  • gealat gealăp gelat gealâp gealap gealău

42 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GEALẮU, gealăie, s. n. Rindea (mare). [Pl. și: gealăuri] – Din magh. gyaló.

gealău2 sn [At: DAMÉ, T. 115 / V: ~lou, gelău, ghelău, ghilău, ghileu, ghiulău, jalău / Pl: ~ăie, -ri / E: mg gyaló] Rindea (mare).

GEALĂU, gealăie, s. n. Rindea (mare). – Din magh. gyaló.

GEALẮU, gealăie, s. n. (Mold.) Rindea; (în restul țării) rindea lungă, cu mîner de formă specială, folosită la geluirea pieselor mari de lemn. Auzeam bătaia bărzilor ori sunetele ascuțite ale gealăului, care se amestecau cu glumele lucrătorilor. SADOVEANU, O. V 489. Oftatul lui răsuna mai tare, însoțit de șuierul gealăului. CONTEMPORANUL, V 387.

GEALĂU ~ie n. Rindea (lungă) folosită pentru prelucrarea pieselor mari. /<ung. gyalo

gealău n. Mold. Tr. rândea. [Și ghilău = ung. GYALÙ].

gealắŭ n., pl. ăĭe (ung. gyalu). Nord. Rîndea. – În Trans. și gilăŭ, jilăŭ, ghilăŭ, ghelăŭ.

GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât.

GEALÁT, gealați, s. m. 1. (Înv.) Călău, gâde. 2. (De obicei peior. sau fam.) Om voinic, zdravăn (și violent). – Din tc. cellât.

gealat sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 392 / V: gelat, ~ap, ~lăp, ~lâp, ~lău / Pl: ~ați / E: tc ğellad] 1 (Înv) Călău. 2 (Fam; prt) Om voinic și violent. 3 (Orn; reg) Muscar sur. 4 (Orn; reg; îs) ~ roșietic Muscar mic.

gealăp sm vz gealat[1] modificată

  1. În original, tipărit greșit: gealăt LauraGellner

gealâp sm vz gealap[1]

  1. gealap trimite la gealat. — gall

GEALÁT, gealați, s. m. (Învechit) Călău, gîde. Auzind împăratul că nu s-a găsit nici de astă dată inelul, porunci vizirului să vestească gealatul. POPESCU, B. I 26. Periră unul dupe altul sub sabia gealatului. ODOBESCU, S. I 257. Ipsilant... a scăpat de gealat ca prin urechile acului. GHICA, S. 17. ♦ (Azi, fig., cu nuanță peiorativă) Om voinic, puternic, adesea bătăuș. – Variantă: gelát (ALECSANDRI, P. P. 221) s. m.

GEALÁT ~ți m. 1) înv. Persoană care execută condamnații la moarte; călău; gâde. 2) Om zdravăn (și violent). /<turc. cellât

arată toate definițiile

Intrare: gealău
gealău1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: gea-lău info
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealău
  • gealăul
  • gealău‑
plural
  • gealăie
  • gealăiele
genitiv-dativ singular
  • gealău
  • gealăului
plural
  • gealăie
  • gealăielor
vocativ singular
plural
gealău2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: gea-lău info
substantiv neutru (N52)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealău
  • gealăul
  • gealău‑
plural
  • gealăuri
  • gealăurile
genitiv-dativ singular
  • gealău
  • gealăului
plural
  • gealăuri
  • gealăurilor
vocativ singular
plural
gealou
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gelău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
jalău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: gealat
  • silabație: gea-lat info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealat
  • gealatul
  • gealatu‑
plural
  • gealați
  • gealații
genitiv-dativ singular
  • gealat
  • gealatului
plural
  • gealați
  • gealaților
vocativ singular
  • gealatule
  • gealate
plural
  • gealaților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealăp
  • gealăpul
  • gealăpu‑
plural
  • gealăpi
  • gealăpii
genitiv-dativ singular
  • gealăp
  • gealăpului
plural
  • gealăpi
  • gealăpilor
vocativ singular
  • gealăpule
  • gealăpe
plural
  • gealăpilor
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gelat
  • gelatul
  • gelatu‑
plural
  • gelați
  • gelații
genitiv-dativ singular
  • gelat
  • gelatului
plural
  • gelați
  • gelaților
vocativ singular
  • gelatule
  • gelate
plural
  • gelaților
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealâp
  • gealâpul
  • gealâpu‑
plural
  • gealâpi
  • gealâpii
genitiv-dativ singular
  • gealâp
  • gealâpului
plural
  • gealâpi
  • gealâpilor
vocativ singular
  • gealâpule
  • gealâpe
plural
  • gealâpilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealap
  • gealapul
  • gealapu‑
plural
  • gealapi
  • gealapii
genitiv-dativ singular
  • gealap
  • gealapului
plural
  • gealapi
  • gealapilor
vocativ singular
  • gealapule
  • gealape
plural
  • gealapilor
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gealău
  • gealăul
  • gealău‑
plural
  • gealăi
  • gealăii
genitiv-dativ singular
  • gealău
  • gealăului
plural
  • gealăi
  • gealăilor
vocativ singular
  • gealăule
plural
  • gealăilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

gealău gealou gelău jalău

  • 1. Rindea (mare).
    exemple
    • Auzeam bătaia bărzilor ori sunetele ascuțite ale gealăului, care se amestecau cu glumele lucrătorilor. SADOVEANU, O. V 489.
      surse: DLRLC
    • Oftatul lui răsuna mai tare, însoțit de șuierul gealăului. CONTEMPORANUL, V 387.
      surse: DLRLC

etimologie:

gealat gealăp gelat gealâp gealap gealău

  • exemple
    • Auzind împăratul că nu s-a găsit nici de astă dată inelul, porunci vizirului să vestească gealatul. POPESCU, B. I 26.
      surse: DLRLC
    • Periră unul dupe altul sub sabia gealatului. ODOBESCU, S. I 257.
      surse: DLRLC
    • Ipsilant... a scăpat de gealat ca prin urechile acului. GHICA, S. 17.
      surse: DLRLC
  • 2. de obicei peiorativ sau familiar Om voinic, zdravăn (și violent).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • surse: Sinonime

etimologie: