2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GALOPARE, galopări, s. f. Faptul de a galopa.V. galopa.

GALOPARE, galopări, s. f. Faptul de a galopa.V. galopa.

galopare sf [At: DEX / Pl: ~pări / E: galopa] 1 (D. cai) Mers în galop (1). 2 (D. oameni) Călărire a unui cal în galop (1) Cf galopa (2).

GALOPARE s.f. Acțiunea de a galopa și rezultatul ei. [< galopa].

GALOPA, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

GALOPA, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

galopa vi [At: NEGRUZZI, C. I, 38 / Pzi: ~pez / E: fr galoper, it galoppare] 1 (D. cai) A merge în galop (1). 2 (D. oameni) A călări un cal în galop (1). 3 (D. motoare) A funcționa neregulat, cu variații bruște ale vitezei.

GALOPA, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; p. ext. (despre oameni) a fi purtat în galopul calului. Se ținu dîrz și-și lăsă calul să galopeze pînă ce-l simți plin de spumă. SADOVEANU, Z. C. 31. Fugarii galopează cu pulberea pe pîntec, Pe capră, surugiul lălăiește-un cîntec. LESNEA, C. D. 141. ◊ Fig. Un fior îl străbătu și inima începu să-i galopeze. BART, E. 185. Suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze. NEGRUZZI, S. I 38.

GALOPA vb. I. intr. 1. A alerga în galop. 2. (Despre motoare cu ardere internă) A funcționa neregulat, cu variații mari ale vitezei unghiulare a arborelui-motor. [< fr. galoper, it. galoppare].

GALOPA vb. intr. 1. a alerga în galop. 2. (despre motoare cu ardere internă) a funcționa neregulat, cu variații mari ale vitezei unghiulare a arborelui motor. (< fr. galoper)

A GALOPA ~ez intranz. 1) (despre cai) A alerga în galop. 2) (despre persoane) A se deplasa repede (ca un cal în galop). 3) (despre motoare) A funcționa neuniform, având variații mari de viteză. /<fr. galoper

*galopéz v. intr. (fr. galoper). Merg la galop.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

galopare s. f., g.-d. art. galopării; pl. galopări

galopare s. f., g.-d. art. galopării; pl. galopări

galopare s. f., g.-d. art. galopării; pl. galopări

galopa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. galopez, 3 galopea; conj. prez. 1 sg. să galopez, 3 să galopeze

galopa (a ~) vb., ind. prez. 3 galopea

galopa vb., ind. prez. 1 sg. galopez, 3 sg. și pl. galopea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GALOPA vb. (Bucov.) a scopci. (Calul ~.)

GALOPA vb. (Bucov.) a scopci. (Calul ~.)

Intrare: galopare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galopare
  • galoparea
plural
  • galopări
  • galopările
genitiv-dativ singular
  • galopări
  • galopării
plural
  • galopări
  • galopărilor
vocativ singular
plural
Intrare: galopa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • galopa
  • galopare
  • galopat
  • galopatu‑
  • galopând
  • galopându‑
singular plural
  • galopea
  • galopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • galopez
(să)
  • galopez
  • galopam
  • galopai
  • galopasem
a II-a (tu)
  • galopezi
(să)
  • galopezi
  • galopai
  • galopași
  • galopaseși
a III-a (el, ea)
  • galopea
(să)
  • galopeze
  • galopa
  • galopă
  • galopase
plural I (noi)
  • galopăm
(să)
  • galopăm
  • galopam
  • galoparăm
  • galopaserăm
  • galopasem
a II-a (voi)
  • galopați
(să)
  • galopați
  • galopați
  • galoparăți
  • galopaserăți
  • galopaseți
a III-a (ei, ele)
  • galopea
(să)
  • galopeze
  • galopau
  • galopa
  • galopaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

galopare, galopărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a galopa. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi galopa DEX '09 DEX '98 DN

galopa, galopezverb

  • 1. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: scopci
    • format_quote Se ținu dîrz și-și lăsă calul să galopeze pînă ce-l simți plin de spumă. SADOVEANU, Z. C. 31. DLRLC
    • format_quote Fugarii galopează cu pulberea pe pîntec, Pe capră, surugiul lălăiește-un cîntec. LESNEA, C. D. 141. DLRLC
    • format_quote figurat Un fior îl străbătu și inima începu să-i galopeze. BART, E. 185. DLRLC
    • format_quote figurat Suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze. NEGRUZZI, S. I 38. DLRLC
    • 1.1. (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.