12 definiții pentru galopa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

galopa vi [At: NEGRUZZI, C. I, 38 / Pzi: ~pez / E: fr galoper, it galoppare] 1 (D. cai) A merge în galop (1). 2 (D. oameni) A călări un cal în galop (1). 3 (D. motoare) A funcționa neregulat, cu variații bruște ale vitezei.

GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop. ♦ (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei. – Din fr. galoper.

GALOPÁ, galopez, vb. I. Intranz. (Despre cai) A alerga în galop; p. ext. (despre oameni) a fi purtat în galopul calului. Se ținu dîrz și-și lăsă calul să galopeze pînă ce-l simți plin de spumă. SADOVEANU, Z. C. 31. Fugarii galopează cu pulberea pe pîntec, Pe capră, surugiul lălăiește-un cîntec. LESNEA, C. D. 141. ◊ Fig. Un fior îl străbătu și inima începu să-i galopeze. BART, E. 185. Suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze. NEGRUZZI, S. I 38.

GALOPÁ vb. I. intr. 1. A alerga în galop. 2. (Despre motoare cu ardere internă) A funcționa neregulat, cu variații mari ale vitezei unghiulare a arborelui-motor. [< fr. galoper, it. galoppare].

GALOPÁ vb. intr. 1. a alerga în galop. 2. (despre motoare cu ardere internă) a funcționa neregulat, cu variații mari ale vitezei unghiulare a arborelui motor. (< fr. galoper)

A GALOPÁ ~éz intranz. 1) (despre cai) A alerga în galop. 2) (despre persoane) A se deplasa repede (ca un cal în galop). 3) (despre motoare) A funcționa neuniform, având variații mari de viteză. /<fr. galoper

*galopéz v. intr. (fr. galoper). Merg la galop.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

galopá (a ~) vb., ind. prez. 3 galopeáză

galopá vb., ind. prez. 1 sg. galopéz, 3 sg. și pl. galopeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GALOPÁ vb. (Bucov.) a scopci. (Calul ~.)

GALOPA vb. (Bucov.) a scopci. (Calul ~.)

Intrare: galopa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • galopa
  • galopare
  • galopat
  • galopatu‑
  • galopând
  • galopându‑
singular plural
  • galopea
  • galopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • galopez
(să)
  • galopez
  • galopam
  • galopai
  • galopasem
a II-a (tu)
  • galopezi
(să)
  • galopezi
  • galopai
  • galopași
  • galopaseși
a III-a (el, ea)
  • galopea
(să)
  • galopeze
  • galopa
  • galopă
  • galopase
plural I (noi)
  • galopăm
(să)
  • galopăm
  • galopam
  • galoparăm
  • galopaserăm
  • galopasem
a II-a (voi)
  • galopați
(să)
  • galopați
  • galopați
  • galoparăți
  • galopaserăți
  • galopaseți
a III-a (ei, ele)
  • galopea
(să)
  • galopeze
  • galopau
  • galopa
  • galopaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

galopa

  • 1. (Despre cai) A alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: scopci 4 exemple
    exemple
    • Se ținu dîrz și-și lăsă calul să galopeze pînă ce-l simți plin de spumă. SADOVEANU, Z. C. 31.
      surse: DLRLC
    • Fugarii galopează cu pulberea pe pîntec, Pe capră, surugiul lălăiește-un cîntec. LESNEA, C. D. 141.
      surse: DLRLC
    • figurat Un fior îl străbătu și inima începu să-i galopeze. BART, E. 185.
      surse: DLRLC
    • figurat Suvenirea ei ar sili imaginația mea să galopeze. NEGRUZZI, S. I 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre motoare) A funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: