3 intrări
33 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (8)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GĂINA2, găinez, vb. I. Intranz. (Pop.; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-. – Var.: găini vb. IV] – Din găină.
GĂINA1, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul; a se găinăța. [Pr.: gă-i-] – Din găinaț (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂINA1, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul; a se găinăța. [Pr.: gă-i-] – Din găinaț (derivat regresiv).
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GĂINAȚ, găinați, s. m. Excrement de pasăre. [Pr.: gă-i-. – Pl. și: (n.) găinațuri] – Lat. [stercus] gallinaceum.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂINI vb. IV v. găina2.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂINI vb. IV v. găina2.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
găina [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: gă-i~ / V: ~ni / Pzi: ~nez / E: drr găină] 1 vr (D. păsări) A se găinăța Cf băliga. 2 vi (D. ființe) A lâncezi (ca o găină bolnavă). 3 vr (Îe) A se duce unde s-a ~t cioara-ntâi A se duce departe, de unde să nu se mai întoarcă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
găinat sm, sn vz găinaț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
găinaț sn [At: BIBLIA (1688), 270 / P: gă-i~ / V: ~at, găineț, găniaț, gănieț sm, sn / Pl: ~uri, (înv) ~i / E: lat (stercus) gallinaceum] 1 Excremente de găini. 2 (Pfm) Excremente de pasăre.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
găineț sn vz găinaț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
găini v vz găina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
găniaț smn vz găinaț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gănieț smn vz găinaț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂINA2, găinez, vb. I. Intranz. (Rar; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-. – Var.: găini vb. IV] – Din găină.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GĂINAȚ, găinațuri, s. n. Excremente de pasăre. [Pr.: gă-i- – Pl. și: (m) găinați] – Lat. [stercus] gallinaceum.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
GĂINA, găinez, vb. I. 1. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul. Vrăbiile s-au găinat pe scară. 2. Intranz. (Despre oameni) A lîncezi (ca o găină bolnavă). Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit. Găinează mereu. PAS, Z. I 288. Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează. ISPIRESCU, L. 128. – Pronunțat: gă-i-. – Variantă: (2) găini (ISPIRESCU, L. 264) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂINAȚ, găinațuri, s. n. Excremente de găină sau de altă pasăre. – Pronunțat: gă-i-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂINI vb. IV v. găina.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GĂINAȚ ~uri n. Excrement de pasăre. [Pl. și găinațe] /<lat. gallinaceum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
găinà v. a avea găinare, a lâncezi: mă-sa găinează și se topește de pe picioare ISP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
găinaț n. gunoiu de pasăre. [Lat. (FIMUS) GALLINACEUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
găináț m. și n., pl. urĭ (lat. gallináceus, de găină, adică „fimus”, băligar, găinaț, orĭ -áceum, adică „stercus”, băligar). Excrement de pasăre. Fig. Triv. (numaĭ m.). Om mărunțel și neînsemnat. V. căcat și guano.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
găinéz v. intr. Munt. Rar. Lîncezesc. V. refl. Vechĭ. Mă găinățez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
găina1 (a ~) (a boli) (pop.) (desp. gă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. găinez, 3 găinează; conj. prez. 1 sg. să găinez, 3 să găineze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
găina2 (a se ~) (a se găinăța) (desp. gă-i-) vb. refl., ind. prez. 3 se găinează, imperf. 3 pl. se găinau; conj. prez. 3 să se găineze; ger. găinându-se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
găinaț (desp. gă-i-) s. m., pl. găinați
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
găina1 (a ~) (a boli) (pop.) (gă-i-) vb., ind. prez. 3 găinează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*găina2 (a se ~) (a se găinăța) (gă-i-) vb. refl., ind. prez. 3 se găinează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!găinaț (gă-i-) s. n., pl. găinați
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
găina vb., ind. prez. 3 sg. găinează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
găinaț s. n., pl. găinațuri/găinațe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GĂINA vb. v. găinăța.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GĂINA vb. a se găinăța.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
găinaț (-ți), s. m. – Excrement de găină, și de pasăre în general. Lat. gallῑnāceum (Pușcariu 695; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 711; DAR), cf. it. gallinaccio, prov. galinat, sp. gallinaza. – Der. găinăța, vb. (a-și lepăda păsările găinațul).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
găinaț, găinațuri, s.n. – Excrement de pasăre. ♦ Atestat sec. XVI (Mihăilă, 1974). – Lat. (stercus „bălegar”) gallinaceum „de găină” (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: gă-i-na
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: gă-i-na
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: gă-i-naț
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
găina, găinezverb
- 1. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: găinăța
- Vrăbiile s-au găinat pe scară. DLRLC
-
etimologie:
- găinaț DEX '09 DEX '98
găina, găinezverb
-
- Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit. Găinează mereu. PAS, Z. I 288. DLRLC
- Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează. ISPIRESCU, L. 128. DLRLC
-
etimologie:
- găină DEX '09
găinaț, găinațisubstantiv masculin
- 1. Excrement de pasăre. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- [stercus] gallinaceum DEX '09 DEX '98