3 intrări

32 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

găina [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: gă-i~ / V: ~ni / Pzi: ~nez / E: drr găină] 1 vr (D. păsări) A se găinăța Cf băliga. 2 vi (D. ființe) A lâncezi (ca o găină bolnavă). 3 vr (Îe) A se duce unde s-a ~t cioara-ntâi A se duce departe, de unde să nu se mai întoarcă.

găinaț sn [At: BIBLIA (1688), 270 / P: gă-i~ / V: ~at, găineț, găniaț, gănieț sm, sn / Pl: ~uri, (înv) ~i / E: lat (stercus) gallinaceum] 1 Excremente de găini. 2 (Pfm) Excremente de pasăre.

GĂINÁ1, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul; a se găinăța. [Pr.: gă-i-] – Din găinaț (derivat regresiv).

GĂINÁ2, găinez, vb. I. Intranz. (Pop.; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-.Var.: găiní vb. IV] – Din găină.

GĂINÁȚ, găinați, s. m. Excrement de pasăre. [Pr.: gă-i-.Pl. și: (n.) găinațuri] – Lat. [stercus] gallinaceum.

GĂINÁ1, pers. 3 găinează, vb. I. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul; a se găinăța. [Pr.: gă-i-] – Din găinaț (derivat regresiv).

GĂINÁ2, găinez, vb. I. Intranz. (Rar; despre oameni) A lâncezi; a boli. [Pr.: gă-i-.Var.: găiní vb. IV] – Din găină.

GĂINÁȚ, găinațuri, s. n. Excremente de pasăre. [Pr.: gă-i-Pl. și: (m) găinați] – Lat. [stercus] gallinaceum.

GĂINÍ vb. IV v. găina2.

GĂINÁ, găinez, vb. I. 1. Refl. (Despre păsări) A-și lepăda găinațul. Vrăbiile s-au găinat pe scară. 2. Intranz. (Despre oameni) A lîncezi (ca o găină bolnavă). Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit. Găinează mereu. PAS, Z. I 288. Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează. ISPIRESCU, L. 128. – Pronunțat: gă-i-. – Variantă: (2) găiní (ISPIRESCU, L. 264) vb. IV.

GĂINÁȚ, găinațuri, s. n. Excremente de găină sau de altă pasăre. – Pronunțat: gă-i-.

găiná1 (a ~) (a boli) (pop.) (gă-i-) vb., ind. prez. 3 găineáză

*găiná2 (a se ~) (a se găinăța) (gă-i-) vb. refl., ind. prez. 3 se găineáză

arată toate definițiile

Intrare: găina (găinăța)
  • silabisire: gă-i-na
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) găina găinare găinat găinând singular plural
găinea găinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) găinez (să) găinez găinam găinai găinasem
a II-a (tu) găinezi (să) găinezi găinai găinași găinaseși
a III-a (el, ea) găinea (să) găineze găina găină găinase
plural I (noi) găinăm (să) găinăm găinam găinarăm găinaserăm, găinasem*
a II-a (voi) găinați (să) găinați găinați găinarăți găinaserăți, găinaseți*
a III-a (ei, ele) găinea (să) găineze găinau găina găinaseră
găini
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: găina (lâncezi)
  • silabisire: gă-i-na
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) găina găinare găinat găinând singular plural
găinea găinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) găinez (să) găinez găinam găinai găinasem
a II-a (tu) găinezi (să) găinezi găinai găinași găinaseși
a III-a (el, ea) găinea (să) găineze găina găină găinase
plural I (noi) găinăm (să) găinăm găinam găinarăm găinaserăm, găinasem*
a II-a (voi) găinați (să) găinați găinați găinarăți găinaserăți, găinaseți*
a III-a (ei, ele) găinea (să) găineze găinau găina găinaseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) găini găinire găinit găinind singular plural
găinește găiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) găinesc (să) găinesc găineam găinii găinisem
a II-a (tu) găinești (să) găinești găineai găiniși găiniseși
a III-a (el, ea) găinește (să) găinească găinea găini găinise
plural I (noi) găinim (să) găinim găineam găinirăm găiniserăm, găinisem*
a II-a (voi) găiniți (să) găiniți găineați găinirăți găiniserăți, găiniseți*
a III-a (ei, ele) găinesc (să) găinească găineau găini găiniseră
Intrare: găinaț
găinaț1 (pl. -i) substantiv masculin
  • silabisire: gă-i-naț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular găinaț găinațul
plural găinați găinații
genitiv-dativ singular găinaț găinațului
plural găinați găinaților
vocativ singular
plural
găinat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
găineț
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
găniaț
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
gănieț
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
găinaț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular găinaț găinațul
plural găinațuri găinațurile
genitiv-dativ singular găinaț găinațului
plural găinațuri găinațurilor
vocativ singular
plural
găinaț3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular găinaț găinațul
plural găinațe găinațele
genitiv-dativ singular găinaț găinațului
plural găinațe găinațelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

găina (găinăța) găini

etimologie:

găina (lâncezi) găinire găini

  • 1. intranzitiv popular Despre oameni:
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: boli lâncezi 2 exemple
    exemple
    • Ce facem cu băiatul? Nu arată bine. E pierit. Găinează mereu. PAS, Z. I 288.
      surse: DLRLC
    • Mă-sa nu se îndreptează, ci găinează. ISPIRESCU, L. 128.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • găină
    surse: DEX '09

găinaț găinat găineț găniaț gănieț

  • 1. Excrement de pasăre.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie: