4 intrări

Articole pe această temă:

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gaiță2 sf [At: CONTEMPORANUL V, 292 / P: ga-i~ / V: gaiț sn (Pl: ~țuri) / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) 1 Petrol lampant. 2 Lampă cu gaz.

gaiță1 sf [At: ALECSANDRI, T. 941 / P: ga-i~ / V: ~ică / Pl: ~țe, (înv) ~ți / E: ns cf bg галика, scr galica] 1 Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu un penaj brun-roșcat, dungi albastre și negre pe aripi, coadă neagră, care poate imita sunete scoase de alte păsări Si: (reg) galiță, ghindariu, machiaș, matieș, zaică, zaiță, zăicoi (Garrulus glandarius). 2 (Pfm; îe) A se ține ~ de (sau după) cineva A se ține scai de cineva. 3 (Îe) Tacă-ți ~ța Tacă-ți gura. 4 (Fig; fam) Femeie care vorbește mult și fără rost. 5 (Reg; fig) Femeie subțire, cu corp șerpuitor. 6 (Orn; reg) Uliu. 7 (Orn; îc) ~ de munte Alunar (Nucifraga caryocatactes). 8 (Orn; îc) ~ vânătă Dumbrăveancă. 9 (Pop) Trăgător al cleștelui de scos cercuri.

GÁIȚĂ, gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu penajul brun-roșcat, cu dungi albastre și negre pe aripi, cu coada neagră, care poate imita sunetele scoase de alte păsări (Garrulus glandarius).Gaiță de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., sb. galica.

GÁIȚĂ, gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu penajul brun-roșcat, cu dungi albastre și negre pe aripi, cu coada neagră, care poate imita sunetele scoase de alte păsări (Garrulus glandarius).Gaiță de munte = alunar. 2. Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost. [Pr.: ga-i-] – Cf. bg., scr. galica.

GÁIȚĂ2, gaițe, s. f. 1. Pasăre înrudită cu corbul, cu penajul frumos colorat; poate imita sunetele scoase de diferite păsări (Garrulus glandarius). Vorbești și tu ca gaița, ce prinzi de la tat’ tu. V. ROM. septembrie 1953, 166. Îl înhățase drăcoaica cu ghearele ca o gaiță spurcată și nu-l slăbea nici cît ai da în cremene. ISPIRESCU, L. 212. Gaița ce imitează orice sunete bizare. ALECSANDRI, P. A. 125. ◊ Expr. A se ține gaiță de (sau după cineva) = a se ține scai de (sau după) cineva. Și vai de capul lor, că se ține gaiță după dînșii, stă ziua toată în piață, ca să vază cum datornicii lui adună banii. SLAVICI, N. 282. ◊ Compus: gaiță-de-munte = alunar (II 1). 2. Fig. (Familiar) Femeie căreia nu-i mai tace gura. V. caragață. Mă vîr printre fete, ca un diavol mă vîr. Gaițele, scai pe soră-mea... îi pun rochia ei albă de mireasă. STANCU, D. 179. L-o scos din minte gaița cea de cucoana Caliopi. ALECSANDRI, T. I 338. – Pronunțat: ga-i-.

GÁIȚĂ1 s. f. (Mold., Bucov.) 1. Petrol lampant. Oamenii se ung pe cap cu gaiță (gaz, petroleu) ca să le treacă chelbea. ȘEZ. III 174. 2. Lampă țărănească cu petrol lampant. Gaița pîlpîie pe prichiciul hornului. CONTEMPORANUL, VIII 17. – Pronunțat: gai-.

GÁIȚĂ2 s. f. (Reg.) Petrol lampant. ♦ Lampă țărănească cu petrol. [Pr.: gai-] – Din gaz (după opaiț).

GÁIȚĂ ~e f. 1) Pasăre sedentară de talie medie, cu penaj pestriț, viu colorat, care poate imita sunetele scoase de alte păsări. * ~ de munte pasăre de munte sedentară, cu cioc puțin încovoiat spre vârf, cu coadă lungă și cu penaj negru (care se hrănește cu alune, ghindă, semințe de conifere etc.); alunar; nucar. 2) fig. fam. Persoană, mai ales femeie, care vorbește mult și fără rost. [Sil. ga-i-] /Din gaie

gàiță f. 1. pasăre cântâtoare și isteață, se deprinde a rosti vorbe (Garrulus glandarius): gaița ce imitează orice sunete bizare AL. 2. fig. toacă-gură. [Vechiu-rom. gaică, dintr’un primitiv *gaie = lat. vulg. GAIA, gaiță]. V. gaie.

gaiță f. 1. Mold. mânerul cleștelui de dogar: 2. lampă țărănească făcută dintr’o sticlă, în care se pune petrol: femeia aprinse gaița. [Aplicațiune metaforică a vorbei precedente, probabil prin aluziune la ciocul gaiței, scurt și gros, încovoiat și dințat la vârf].

2) gáiță f. (d. gaz, petrol, supt infl. luĭ gaiță 1). Nord. Pop. Petrol.

1) gáiță f., pl. e (var. din gáliță [care vsl. înseamnă „ceŭcă”, o pasăre înrudită cu gaița] supt infl. luĭ gaĭ, negru. Înrudite: alb. galĭa, corb, și ngr. gáila, gaiță). Un fel de coțofană cafenie (gárrulus glandarius), cu pene albastre pestrițe la aripĭ și care se deprinde să articuleze sunete (se numește și ghindar). Fig. Persoană vorbăreață și cicălitoare. Gaiță de munte, o pasăre numită și alunar (nucifraga caryocatáctes).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gáiță (ga-i-) s. f., g.-d. art. gáiței; pl. gáițe

gáiță s. f. (sil. ga-i-), g.-d. art. gáiței; pl. gáițe

!piciór-de-gáiță (plantă) (ga-i-) s. m.

piciór-de-gáiță s. n. (sil. ga-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÁIȚĂ s. v. flecară, gaz, guralivă, limbută, palavragioaică, petrol, lampant, vorbăreață.

GÁIȚĂ s. (ORNIT.) 1. (Garrulus glandarius) (Bucov.) galiță, ghindar, (Transilv.) matieș, (Transilv. și Ban.) zaică, (Transilv.) zăicoi. 2. gaiță-de-munte (Nucifraga caryocatactes) = alunar, (Mold. și Bucov.) nucar.

arată toate definițiile

Intrare: Gaiță
Gaiță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Gaiță
Intrare: gaiță (pasăre)
  • silabație: ga-i-ță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gaiță
  • gaița
plural
  • gaițe
  • gaițele
genitiv-dativ singular
  • gaițe
  • gaiței
plural
  • gaițe
  • gaițelor
vocativ singular
  • gaiță
  • gaițo
plural
  • gaițelor
Intrare: gaiță (petrol)
gaiță1 ('--) substantiv feminin
  • silabație: gai-ță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gaiță
  • gaița
plural
  • gaițe
  • gaițele
genitiv-dativ singular
  • gaițe
  • gaiței
plural
  • gaițe
  • gaițelor
vocativ singular
plural
gaică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
gaiț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: picior-de-gaiță
  • silabație: ga-i-
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • picior-de-gaiță
  • piciorul-de-gaiță
plural
genitiv-dativ singular
  • picior-de-gaiță
  • piciorului-de-gaiță
plural
vocativ singular
plural

gaiță (pasăre)

  • 1. Pasăre înrudită cu corbul, de mărimea unei ciori, cu penajul brun-roșcat, cu dungi albastre și negre pe aripi, cu coada neagră, care poate imita sunetele scoase de alte păsări (Garrulus glandarius).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Vorbești și tu ca gaița, ce prinzi de la tat’ tu. V. ROM. septembrie 1953, 166.
      surse: DLRLC
    • Îl înhățase drăcoaica cu ghearele ca o gaiță spurcată și nu-l slăbea nici cît ai da în cremene. ISPIRESCU, L. 212.
      surse: DLRLC
    • Gaița ce imitează orice sunete bizare. ALECSANDRI, P. A. 125.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se ține gaiță de (sau după cineva) = a se ține scai de (sau după) cineva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Și vai de capul lor, că se ține gaiță după dînșii, stă ziua toată în piață, ca să vază cum datornicii lui adună banii. SLAVICI, N. 282.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Gaiță de munte = alunar
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. admite vocativul Epitet dat unei persoane care vorbește mult și fără rost.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Mă vîr printre fete, ca un diavol mă vîr. Gaițele, scai pe soră-mea... îi pun rochia ei albă de mireasă. STANCU, D. 179.
      surse: DLRLC
    • L-o scos din minte gaița cea de cucoana Caliopi. ALECSANDRI, T. I 338.
      surse: DLRLC

etimologie:

gaiță (petrol) gaică gaiț regional

  • 1. Petrol lampant.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: gaz (fluid) un exemplu
    exemple
    • Oamenii se ung pe cap cu gaiță (gaz, petroleu) ca să le treacă chelbea. ȘEZ. III 174.
      surse: DLRLC
  • 2. Lampă țărănească cu petrol lampant.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Gaița pîlpîie pe prichiciul hornului. CONTEMPORANUL, VIII 17.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • gaz (după opaiț).
    surse: DLRM