2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul gâștelor. – Onomatopee.

GA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul gâștelor. – Onomatopee.

ga i [At: CREANGĂ, P. 43 / E: fo] (Rep) Cuvânt care imită strigătul gâștelor.

GA interj. (Repetat) Onomatopee care redă gîgîitul gîștelor. Gînsacul... țipa cît îi lua gura: ga, ga, ga, ga! CREANGĂ, P. 43.

GA interj. (se folosește, repetat, pentru a reda strigătul gâștelor sau pentru a le chema). /Onomat.

GÁLIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil, de culoare cenușie, folosit la fabricarea materialelor semiconductoare și ca lichid termometric. – Din fr. gallium.

galiu sni [At: DEX / E: fr gallium] Element chimic, metal moale, ductil, cenușiu, folosit la termometre care măsoară temperaturi înalte sau, în aliaje, la tranzistoare, la oglinzi optice etc.

GÁLIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil, de culoare cenușie, folosit la fabricarea unor termometre care măsoară temperaturi înalte sau (ca aliaj) la fabricarea tranzistoarelor, la construirea oglinzilor optice etc. – Din fr. gallium.

GÁLIU s. n. sg. Metal de culoare cenușie, întrebuințat la confecționarea unor termometre care măsoară temperaturi pînă la 1000°; în combinație cu alte metale se folosește în dentistică și la construirea oglinzilor optice.

GÁLIU s.n. Metal moale alb-cenușiu, întrebuințat la fabricarea termometrelor pentru temperaturi mari, în dentistică etc. [Pron. -liu. / < fr. gallium, cf. germ. Gallium].

GÁLIU s. n. metal moale alb-cenușiu, foarte ușor fuzibil. (< fr. gallium)

GÁLIU n. Metal moale, de culoare argintie, folosit la fabricarea termometrelor pentru temperaturi înalte, a oglinzilor optice și la confecționarea plombelor dentare. /<fr. gallium

*gáliŭ n. Chim. Un metal tetravalent cu o greutate atomică de 69. Seamănă mult cu zincu și se topește la +30°. A fost descoperit la 1875 de francezu Lecoq, al căruĭ nume, tradus pe lat., e gallus, cocoș, și de aicĭ galiŭ.

pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si.[1]

  1. De fapt: re, mi, fa, sol, la, si, do. — Octavian Mocanu

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gáliu [liu pron. lĭu] s. n., art. gáliul; simb. Ga

gáliu s. n. [-liu pron. -lĭu], art. gáliul; simb. Ga


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ga interj. – Exprimă gîngureala copiilor și strigătul gîștelor. – Var. gaga, gîga. Creație expresivă. – Der. gîgîi, vb. (despre gîște, a striga), cf. sl. gagati, germ. gackern; gîgîială (var. gîgîitură), s. f. (strigăt al gîștelor); gîgă, s. m. (copil; Bulă, personificare a copilului care le știe pe toate); gagă (var. gîgă, gaică), s. f. (mamă; soră mai mare); gîgîli (var. găgăli), vb. (despre rațe, a striga; despre copii, a gînguri); gîgîlice, s. f. (micuț, mititel; obiect mic); ghirghilic, s. m. (copil, copilaș); gîgîțele, s. f. pl. (anemonă, Anemona pulsatilla); gîgău (var. găgău), s. n. (Trans., terci); găgăuț(ă), s. m. (prost, tont); găgăuție, s. f. (prostie). Cf. gîng-, gogă, gaie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ga 1. (gr. γα), denumire dată în muzica psaltică biz. unuia din cele șapte sunete diatonice, care corespunde în nomenclatura silabică lui fa*. 2. Numele celui de-al treilea sunet în gama* indiană.

arată toate definițiile

Intrare: ga
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ga
ga-ga interjecție
interjecție (I10)
  • ga-ga
Intrare: galiu
  • pronunție: galĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galiu
  • galiul
  • galiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • galiu
  • galiului
plural
vocativ singular
plural
Ga simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Ga
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ga ga-ga

  • 1. de obicei repetat Cuvânt care imită strigătul gâștelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Gînsacul... țipa cît îi lua gura: ga, ga, ga, ga! CREANGĂ, P. 43.
      surse: DLRLC

etimologie:

galiu Ga

  • 1. Element chimic, metal moale, ușor fuzibil, ductil, de culoare cenușie, folosit la fabricarea unor termometre care măsoară temperaturi înalte sau (ca aliaj) la fabricarea tranzistoarelor, la construirea oglinzilor optice, în dentistică etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
  • comentariu simbol Ga
    surse: DOOM 2

etimologie: