3 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul gâștelor. – Onomatopee.

GA interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul gâștelor. – Onomatopee.

ga i [At: CREANGĂ, P. 43 / E: fo] (Rep) Cuvânt care imită strigătul gâștelor.

GA interj. (Repetat) Onomatopee care redă gîgîitul gîștelor. Gînsacul... țipa cît îi lua gura: ga, ga, ga, ga! CREANGĂ, P. 43.

GA interj. (se folosește, repetat, pentru a reda strigătul gâștelor sau pentru a le chema). /Onomat.

GALIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil, de culoare cenușie, folosit la fabricarea materialelor semiconductoare și ca lichid termometric. – Din fr. gallium.

GAY, gay, s. m. Homosexual. [Pr.: gheĭ] – Din engl., fr. gay.

galiu sni [At: DEX / E: fr gallium] Element chimic, metal moale, ductil, cenușiu, folosit la termometre care măsoară temperaturi înalte sau, în aliaje, la tranzistoare, la oglinzi optice etc.

GALIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil, de culoare cenușie, folosit la fabricarea unor termometre care măsoară temperaturi înalte sau (ca aliaj) la fabricarea tranzistoarelor, la construirea oglinzilor optice etc. – Din fr. gallium.

GALIU s. n. sg. Metal de culoare cenușie, întrebuințat la confecționarea unor termometre care măsoară temperaturi pînă la 1000°; în combinație cu alte metale se folosește în dentistică și la construirea oglinzilor optice.

GALIU s.n. Metal moale alb-cenușiu, întrebuințat la fabricarea termometrelor pentru temperaturi mari, în dentistică etc. [Pron. -liu. / < fr. gallium, cf. germ. Gallium].

GALIU s. n. metal moale alb-cenușiu, foarte ușor fuzibil. (< fr. gallium)

GAY s. m. Homosexual. [Pr.: ghei] (cf. engl. gay (fr. gay, gai) < formă eufem. a lui gay = vesel, voios < engl. med. gai < fr. v. < (prob.) germanic; cf. germ. v. de sus gāhi = brusc, repede, subit < got. *gâheis = iute, repede) [et. și Webster’s Unabridged Dictionary, Le Petit Robert]

gay s. m. Homosexual ◊ „Imaginea firescului care înconjoară o viață de gay. Contr. 6/93 p. 5. ◊ „Erau de față câteva cupluri de gays, figuri foarte neliniștitoare.” Tribuna 12 III 93 p. 7 [pron. ghei] (din engl., fr., it. gay; BD 1971, DPN 1972, MNC 1979)

GALIU n. Metal moale, de culoare argintie, folosit la fabricarea termometrelor pentru temperaturi înalte, a oglinzilor optice și la confecționarea plombelor dentare. /<fr. gallium

*gáliŭ n. Chim. Un metal tetravalent cu o greutate atomică de 69. Seamănă mult cu zincu și se topește la +30°. A fost descoperit la 1875 de francezu Lecoq, al căruĭ nume, tradus pe lat., e gallus, cocoș, și de aicĭ galiŭ.

pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si.[1]

  1. De fapt: re, mi, fa, sol, la, si, do. — Octavian Mocanu

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

galiu [liu pron. lĭu] s. n., art. galiul; simb. Ga

+gay1 (engl.) [pron. g’eĭ] adj. invar. (comportamente ~)

!gay2 (engl.) [pron. g’eĭ] s. m., art. gayul [pron. g’eĭul], pl. gay, (rar) art. gayi [pron. g’e]

galiu [liu pron. lĭu] s. n., art. galiul; simb. Ga

gay (angl.) [pron. ghei] s. m., art. gay-ul; pl. gay, art. gay-i

galiu s. n. [-liu pron. -lĭu], art. galiul; simb. Ga

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ga interj. – Exprimă gîngureala copiilor și strigătul gîștelor. – Var. gaga, gîga. Creație expresivă. – Der. gîgîi, vb. (despre gîște, a striga), cf. sl. gagati, germ. gackern; gîgîială (var. gîgîitură), s. f. (strigăt al gîștelor); gîgă, s. m. (copil; Bulă, personificare a copilului care le știe pe toate); gagă (var. gîgă, gaică), s. f. (mamă; soră mai mare); gîgîli (var. găgăli), vb. (despre rațe, a striga; despre copii, a gînguri); gîgîlice, s. f. (micuț, mititel; obiect mic); ghirghilic, s. m. (copil, copilaș); gîgîțele, s. f. pl. (anemonă, Anemona pulsatilla); gîgău (var. găgău), s. n. (Trans., terci); găgăuț(ă), s. m. (prost, tont); găgăuție, s. f. (prostie). Cf. gîng-, gogă, gaie.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ga 1. (gr. γα), denumire dată în muzica psaltică biz. unuia din cele șapte sunete diatonice, care corespunde în nomenclatura silabică lui fa*. 2. Numele celui de-al treilea sunet în gama* indiană.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ga subst. Treapta (nota) a treia pe scara (gama) muzicii bisericești psaltice, situată între „vu” și „di”. – Din g(ama) și a (vocală de legătură).

GÁLIU (< fr.) s. n. Element chimic (Ga; nr. at. 31, m. at. 69,72), metal alb-argintiu, foarte ușor fuzibil (p. t. 29,78°C, p. f. 2.300°C); în natură se găsește în cantități foarte mici (însoțește zincul în blende și aluminiul în bauxite). Funcționează în stările de valență 1 și 3. Este folosit la fabricarea materialelor semiconductoare și ca lichid termometric. A fost descoperit (1875) de chimistul francez P.E. Lecoq de Boisbaudran.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

gay s. m. invar., adj. invar. homosexual

Intrare: ga
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ga
ga-ga interjecție
interjecție (I10)
  • ga-ga
Intrare: galiu
  • pronunție: galĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • galiu
  • galiul
  • galiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • galiu
  • galiului
plural
vocativ singular
plural
Ga simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Ga
Intrare: gay
gay2 (art. -yul) substantiv masculin
  • pronunție: g’eĭ
substantiv masculin (M78)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gay
  • gayul
  • gayu‑
plural
  • gay
  • gayi
genitiv-dativ singular
  • gay
  • gayului
plural
  • gay
  • gaylor
vocativ singular
plural
gay3 (adj.) adjectiv invariabil
  • pronunție: g’eĭ
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DOOM 3
  • gay
  • ga‑
gay1 (art. -y-ul) substantiv masculin
  • pronunție: ghei
substantiv masculin (M79-i)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gay
  • gay-ul
  • gay-u‑
plural
  • gay
  • gay-i
genitiv-dativ singular
  • gay
  • gay-ului
plural
  • gay
  • gay-lor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gainterjecție

  • 1. de obicei repetat Cuvânt care imită strigătul gâștelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gînsacul... țipa cît îi lua gura: ga, ga, ga, ga! CREANGĂ, P. 43. DLRLC
etimologie:

galiusubstantiv neutru

  • 1. Element chimic, metal moale, ușor fuzibil, ductil, de culoare cenușie, folosit la fabricarea unor termometre care măsoară temperaturi înalte sau (ca aliaj) la fabricarea tranzistoarelor, la construirea oglinzilor optice, în dentistică etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
  • comentariu simbol Ga DOOM 2
etimologie:

gay, gaysubstantiv masculin
gayadjectiv invariabil

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.